Polarografie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Un polarograf

Polarografia este o tehnică electroanalitică din categoria voltametriei în care electrodul de lucru este un electrod picurător de mercur (DME). Tehnica a fost inventată în anul 1922 de către chimistul ceh Jaroslav Heyrovský, invenție pentru care acesta a primit premiul Nobel în 1959.[1][2][3][4][5][6]

Principiu[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Reinmuth, W. H. (). „Theory of Stationary Electrode Polarography”. Analytical Chemistry. 33 (12): 1793–1794. doi:10.1021/ac60180a004. 
  2. ^ Nicholson, R. S.; Irving. Shain (). „Theory of Stationary Electrode Polarography. Single Scan and Cyclic Methods Applied to Reversible, Irreversible, and Kinetic Systems”. Analytical Chemistry. 36 (4): 706–723. doi:10.1021/ac60210a007. 
  3. ^ Skoog, Douglas A.; Donald M. West; F. James Holler (). Fundamentals of Analytical Chemistry (ed. 7th). Harcourt Brace College Publishers. ISBN 0-03-005938-0. 
  4. ^ Kissinger, Peter; William R. Heineman (). Laboratory Techniques in Electroanalytical Chemistry, Second Edition, Revised and Expanded (ed. 2). CRC. ISBN 0-8247-9445-1. 
  5. ^ Bard, Allen J.; Larry R. Faulkner (). Electrochemical Methods: Fundamentals and Applications (ed. 2). Wiley. ISBN 0-471-04372-9. 
  6. ^ Zoski, Cynthia G. (). Handbook of Electrochemistry. Elsevier Science. ISBN 0-444-51958-0.