Ploșnița

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ploșnițele

O ploșniță adultă (Cimex lectularius) cu forma tipică ovală turtită
SpecialitateMedicină de familie, dermatologie
TratamentSimptomatic, eradicarea ploșnițelor[1]
MedicațieAntihistamine, corticosteroizi[1]
FrecvențăRelativ des întâlnite[2]
Clasificare și resurse externe
ICD-11  Modificați la Wikidata

Ploșnițele sunt un tip de insectă care se hrănește cu sânge uman, de obicei în timpul nopții.[3] Mușcăturile lor pot avea ca rezultat o serie de efecte asupra sănătății, inclusiv erupții cutanate, efecte psihologice și simptome alergice.[4] Mușcăturile de ploșnițe pot duce la modificări ale pielii, de la invizibile la zone mici de roșeață și până la vezicule proeminente.[5][1] Simptomele pot apărea după câteva minute și până la câteva zile, mâncărimea fiind în general prezentă.[1] Unele persoane se pot simți obosite sau pot prezenta febră.[1] De obicei, sunt afectate zonele neacoperite ale corpului și adesea apar trei mușcături la rând.[1] Nu se știe ca mușcăturile ploșnițelor să transmită vreo boală infecțioasă.[4][3] Complicațiile pot include rareori zone necrozate sau vasculită.[1]

Înțepăturile de ploșnițe sunt cauzate în principal de două specii de insecte de tip Cimex: Cimex lectularius (ploșnița comună) și Cimex hemipterus, existentă în principal la tropice.[6] Mărimea lor variază între 1 și 7 mm.[3] Acestea se răspândesc prin târârea între locații din apropiere sau prin transportarea obiectelor personale.[1] Infestarea este rareori rezultatul lipsei de igienă, dar este mai frecventă în zonele cu densitate mare.[1][7] Diagnosticul implică atât găsirea ploșnițelor, cât și prezența simptomelor compatibile.[4] Ploșnițele își petrec cea mai mare parte a timpului în locuri întunecate, ascunse, cum ar fi cusăturile saltelei sau crăpăturile unui perete.[1]

Tratamentul este îndreptat către simptome.[1] Eliminarea ploșnițelor din casă este adesea dificilă, parțial pentru că acestea pot supraviețui până la un an fără să se hrănească.[1] Pot fi necesare tratamente repetate ale unei locuințe.[1] Aceste tratamente pot include încălzirea camerei la 50 °C (122 °F) pentru mai mult de 90 de minute, aspirarea frecventă, spălarea hainelor la temperaturi ridicate și utilizarea diferitelor pesticide.[1]

Ploșnițele apar în toate regiunile globului.[3] Infestările sunt relativ frecvente, în urma unei creșteri începând cu anii 1990.[6][8][2] Cauzele exacte ale acestei creșteri sunt neclare; printre teorii se numără creșterea mobilității umane, schimbul mai frecvent de mobilier second-hand, un accent mai mare pe controlul altor dăunători și creșterea rezistenței la pesticide.[8] Ploșnițele sunt paraziți umani cunoscuți de mii de ani.[1]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o Ibrahim, O; Syed, UM; Tomecki, KJ (martie 2017). „Bedbugs: Helping your patient through an infestation”. Cleveland Clinic Journal of Medicine. 84 (3): 207–211. doi:10.3949/ccjm.84a.15024Accesibil gratuit. PMID 28322676. 
  2. ^ a b Doggett, SL; Dwyer, DE; Peñas, PF; Russell, RC (ianuarie 2012). „Bed bugs: clinical relevance and control options”. Clinical Microbiology Reviews. 25 (1): 164–92. doi:10.1128/CMR.05015-11. PMC 3255965Accesibil gratuit. PMID 22232375. 
  3. ^ a b c d „Bed Bugs FAQs”. Centers for Disease Control and Prevention. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ a b c „Bed bugs – What the GP needs to know”. Aust Fam Physician. 38 (11): 880–4. noiembrie 2009. PMID 19893834. 
  5. ^ James, William D.; Berger, Timothy G. (). Andrews' Diseases of the Skin: clinical Dermatology. Saunders Elsevier. p. 446. ISBN 978-0-7216-2921-6.  Parametru necunoscut |arată-autori= ignorat (ajutor)
  6. ^ a b Jerome Goddard; Richard deShazo (). „Bed bugs (Cimex lectularius) and clinical consequences of their bites”. Journal of the American Medical Association⁠(d). 301 (13): 1358–1366. doi:10.1001/jama.2009.405. PMID 19336711. 
  7. ^ „JAMA patient page. Bed bugs”. JAMA. 301 (13): 1398. aprilie 2009. doi:10.1001/jama.301.13.1398. PMID 19336718. 
  8. ^ a b „Bedbugs”. Dermatol Ther. 22 (4): 347–52. . doi:10.1111/j.1529-8019.2009.01246.x. PMID 19580578.