Plată

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Plata reprezintă darea voluntară de bani unei persoane (fizice sau juridice), fie în schimbul unui bun sau al unui serviciu, fie pentru a executa o obligație, fie din motive filantropice.

De cele mai multe ori, persoana care face plata este numită debitor, iar cea care primește plata este numită creditor.

În drept[modificare | modificare sursă]

În drept, plata reprezintă o modalitate de executare a unei obligații. Din acest motiv, acest proces cere diligență.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Codul civil român, c. V, t. V, cap. I

Bibliografie[modificare | modificare sursă]