Plastinație

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
O copită de cal bolnav secționată şi  plastinată, montată pentru scopuri didactice.

Plastinația[1] sau plastinarea[2] este o tehnică sau un procedeu utilizat în anatomie de conservare a organelor sau a diferitelor părți ale corpului. Tehnica a fost descoperită pentru prima oară de către Gunther von Hagens , în 1977.[3] Apa și grăsimea sunt înlocuite cu anumite materiale plastice, obținându-se exemplare care pot fi atinse, acestea nu miros și nu se degradează. Ele pot chiar să păstreze foarte multe din proprietățile mostrei inițiale.[4]

Istoria[modificare | modificare sursă]

Un peşte plastinat

În noiembrie 1979, Gunther von Hagens a aplicat pentru un patent german, propunând ideea de a conserva permanent țesuturi animale și vegetale prin impregnare cu rășină sintetică.[5] De atunci, von Hagens a aplicat pentru mai multe brevete în SUA cu privire la munca de conservare a țesuturilor biologice cu ajutorul polimerilor.[6][7]

Datorită succesului brevetelor sale, von Hagens a continuat prin formarea unui Institut pentru Plastinare în Heidelberg, Germania, în 1993. Institutul pentru Plastinare, împreună cu von Hagens, a prezenat pentru prima oară corpuri plastinate în Japonia, în 1995, expoziție ce a atras mai mult de trei milioane de vizitatori. Institutul are trei centre internaționale de plastinare: în Germania, Kârgâzstan și China.[8]

Gunther von Hagens

Controverse[modificare | modificare sursă]

Există semne de întrebare în creștere cu privire la consimțământul celor plastinați. Cu peste 20 de ani în urmă, von Hagens a înființat un program de donare a corpului în Germania și a obținut peste 9.000 de semnături de la donatori în acest program: aproximatic 531 dintre aceștia au murit deja. Programul a raportat o medie de un corp cu o zi pentru a fi supus procesului de plastinare. Nouăzeci la sută dintre donatorii înregistrați sunt de etnie germană. Deși von Hagens afirmă că urmează cu strictețe procedurile de aprobare pentru exemplarele întregi, el susține că "consimțământul nu este important atunci când e vorba de părți ale corpului".[9] Donarea de corpuri către Von Hagens este acum gestionată de către Institutul pentru Plastinare (IfP)[10] înființat în 1993.[11]

Consimțământul[modificare | modificare sursă]

Un exponat al corpului uman plastinat cu silicon la Muzeul de Sănătate din Estonia.

Consimțământul este unul din subiectele principale de discuție.[12] În ianuarie 2004, revista germană de știri Der Spiegel a raportat că von Hagens a folosit cadavre de prizonieri executați în China; Von Hagens a contestat, spunând că nu cunoștea originea corpurilor și a returnat șapte cadavre disputate înapoi în China.[13] În 2004, von Hagens a obținut o injuncție împotriva lui Der Spiegel pentru acele acuzații. [14] Paul Harris, directorul Consiliului de Stat al serviciilor funerare din Carolina de Nord, a declarat: "Cineva de la un anumit nivel de guvernare ar trebui să i se arate măcar un certificat de deces, o declarație din partea vreunui îmbălsămător, acte de donare ... Acesta ar fi un standard rezonabil în cazul de față."[15] Fiona Ma, membră a asnamblului legislativ (D-San Francisco) a spus:" Aceste expoziții au beneficii educaționale importante, dar folosirea trupurilor împotriva voinței unei persoane este inacceptabilă."[16]

Răspunsul la întrebările în legătură cu pacienții decedați din spitalele din Kârgâzstan[17] și prizonierii executați din China - au fost că în mod categoric nu au fost niciodată folosiți pentru o astfel de expoziție de cadavre plastinate. "Acum cinci ani, ofițerii vamali au interceptat 56 de cadavre și sute de mostre de creier trimise de la Academia Medicală din Novosibirsk către laboratorul lui von Hagens din Heidelberg, Germania. Cadavrele au fost fost obținute cu ajutorul unui examinator medical rus, condamnat anul trecut de vânzarea ilegală de cadavre ale persoanelor fără adăpost, a prizonierilor și a pacienților bolnavi din spital. Von Hagens nu a fost acuzat de nici un delict și își menține ideea că cadavrele lui sunt obținute numai prin intermediul unor canale juridice și etice adecvate.[18]

Din punct de vedere etic, consimțământul nu este reglementat la nivel mondial după aceleași standarde. "Această lucrare este apoi separată de corpuri, care apoi pot fi utilizate ca exponate sau vândute pe bucăți către școlile medicale. Nimeni nu va ști cu certitudine, deoarece fiecărui cadavru plastinat i se respectă anonimatul pentru a proteja intimitatea celui care l-a donat." [18] Hans Martin Sass , Profesor de filozofie cu specialitate în etică, fost angajat la Centrul de Științe din California pentru a investiga expoziția Body Worlds înainte de premiera acesteia în Statele Unite în 2004. Hans a corelat peste 200 de formulare de donare cu certificatele de deces, însă nu a putut corela actele cu cadavrele pe care Hagens le folosea în expoziție.[18]


Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ghe. Stancu, A. Motoc, A. Halga, G. Stancu. Plastinația metodă de conservarea durabilă a preparatelor anatomice. Al XII-lea Congres al Societății Române de Anatomie, Cluj-Napoca 9-11.06.2011
  2. ^ Dumitru Ioana-Mihaela. Avantajele utilizării unor metode de conservare a pieselor anatomice (Rezumat al tezei de doctorat). Cluj-Napoca, 2015
  3. ^ The Idea behind plastination”. Institute for Plastination. 2006. http://www.bodyworlds.com/en/plastination/idea_plastination.html. Accesat la 1 mai 2012. 
  4. ^ Weiglein, A. H. (2005). „Overview & General Principles of the Plastination Procedures”. 8th Interim Conf Plast (Ohrid). http://www.uqtr.uquebec.ca/plastination/Abstracts-2005.html#Weiglein-01-2005. Accesat la 27 ianuarie 2009. 
  5. ^ DE patent 2710147, "Präparat aus biologischen verweslichen Objekten und Verfahren zu ihrer Herstellung", issued 14 September 1978 DE patent 2710147, "Präparat aus biologischen verweslichen Objekten und Verfahren zu ihrer Herstellung", granted 14 September 1978 
  6. ^ US patent 4205059, "Animal and vegetal tissues permanently preserved by synthetic resin", issued 27 May 1980 US patent 4205059, "Animal and vegetal tissues permanently preserved by synthetic resin", granted 27 May 1980 
  7. ^ US patent 4320157, "Method for preserving large sections of biological tissue with polymers", issued 16 March 1982 US patent 4320157, "Method for preserving large sections of biological tissue with polymers", granted 16 March 1982 
  8. ^ Preservation by Plastination”. BIODUR. http://www.biodurproducts.com/en/plastination/preservation_plastination.html. Accesat la 5 martie 2009. 
  9. ^ Fascination of plastination: Story of Dr Gunther Von Hagen”. DailyAsianAge. http://dailyasianage.com/news/53434. Accesat la 28 martie 2017. 
  10. ^ Institute”. Bodyworlds.com. http://www.bodyworlds.com/en/institute_for_plastination/mission_objectives.html. Accesat la 18 martie 2010. 
  11. ^ Singh, Debashis; Von Hagens, G (1 martie 2003). „Scientist or showman?”. BMJ 326 (7387): 468. doi:10.1136/bmj.326.7387.468. PMID 12609939. 
  12. ^ Looking Back and Looking Ahead. Science Direct. doi:10.1016/j.aanat.2007.07.002. http://www.sciencedirect.com/science?_ob=ArticleURL&_udi=B7GWX-4R71KF2-1&_user=10&_rdoc=1&_fmt=&_orig=search&_sort=d&view=c&_acct=C000050221&_version=1&_urlVersion=0&_userid=10&md5=6ba114742d1043defa8f00ec7295486b. Accesat la 25 februarie 2010. 
  13. ^ Angelique Chrisafis in Paris (21 aprilie 2009). „French Judge Closes Body Worlds Style Exhibition of Corpses”. The Guardian (London). https://www.theguardian.com/world/2009/apr/21/corpse-france-hagens-ouvert. Accesat la 25 februarie 2010. 
  14. ^ Institute fur Plastination, Statement on Wrongful Allegations and False Reports by Media on the Origin of Bodies in BODY WORLDS Exhibitions, press release”. Pressemeldinger.no. http://www.pressemeldinger.no/read.asp?RecNo=15417. Accesat la 25 februarie 2010. 
  15. ^ Body exhibits titillate, but are they legal? — JSCMS Arhivat 24 February 2009 la Wayback Machine.
  16. ^ Legislation to Regulate Dead Body Exhibits Moves on to The Governor”. Californiachronicle.com. Există o versiune arhivată la 11 septembrie 2011. https://web.archive.org/web/20110911144748/http://www.californiachronicle.com/articles/71686. Accesat la 25 februarie 2010. 
  17. ^ Kirghisien No Skeletons in the Closet — Facts, Background and Conclusions: A response to the alleged corpse scandals in Novosibirsk, Russia, and Bishkek, Kyrgizstan” (PDF). Există o versiune arhivată la 27 martie 2009. https://web.archive.org/web/20090327110115/http://www.bodyworlds.com/Downloads/E_Kirgisien%20AW%20GVH%202.pdf. Accesat la 25 februarie 2010. 
  18. ^ a b c http://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=5637687

Bibliografie[modificare | modificare sursă]