Pittidae

Pittidae
	Pitta versicolor
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Aves
Ordin:	Passeriformes
Familie:	Pittidae; autoritate disputată.
Genuri
	Erythropitta; Hydrornis; Pitta;
	Modifică text

Pittidae este o familie de păsări paseriforme care se găsesc în Asia, Australasia și Africa. Există 44 de specii de pittidae, toate similare ca aspect general și obiceiuri. Cele mai apropiate rude ale lor în rândul altor păsări sunt în genurile Smithornis și Calyptomena. Inițial plasate într-un singur gen, începând cu 2009 au fost împărțite în trei genuri: Pitta, Erythropitta și Hydrornis. Pittidae sunt de mărime medie după standardele paseriforme, cu o lungime de 15-25 cm și sunt corpolente, cu picioare puternice, lungi. Au cozi foarte scurte și ciocuri robuste, ușor decurbate. Multe au un penaj viu colorat.

Cele mai multe pittidae trăiesc la tropice, dar câteva specii se găsesc și în zona temperată. Majoritatea trăiesc în păduri, dar unele s-au adaptat la viața în mărăcinișuri și mangrove. Se deplasează mai ales pe sol, duc o viață în principal solitară și își caută hrana pe solurile umede din păduri. Se hrănesc cu râme, melci, insecte și alte nevertebrate, precum și cu vertebrate mici. Sunt monogame, femelele depunând până la șase ouă, pe care le depozitează într-un cuib mare, în formă de cupolă, într-un copac sau arbust, uneori pe sol. Puii sunt îngrijiți de ambii părinți. Patru specii de pittidae sunt migratoare, iar alte câteva sunt parțial migratoare, deși migrațiile lor au fost puțin studiate.

Descriere

Pitta este o specie de paseri de dimensiuni mici și medii, variind ca mărime de la pitta cu bandă albastră de 15 cm până la pitta mare, care poate avea până la 29 cm lungime. În ceea ce privește greutatea, acestea variază între 42 și 210 g. Pitta este o pasăre cu corp robust, cu oasele inferioare ale picioarelor puternice și cu picioare lungi. Culoarea picioarelor poate varia chiar și în cadrul aceleiași specii. Aceasta poate fi o caracteristică folosită de femele pentru a judeca calitatea unui potențial partener. Cozile variază de la a fi scurte la foarte scurte și sunt compuse din douăsprezece pene.^[4]^[5]

Spre deosebire de cele mai multe alte specii de păsări care trăiesc la solul pădurilor, penajul lor este adesea strălucitor și colorat. Doar o singură specie, Hydrornis phayrei se caracterizează prin colorația blândă la ambele sexe. Genul Hydrornis, care include, printre alte specii, pita nepaleză (H. nipalensis), pita indochineză (H. soror) și pita cu cap ruginiu (H. oatesi), toate trei având un penaj mai închis și mai puțin distinctiv. Atât masculii, cât și femelele tind să aibă o colorație foarte asemănătoare. Cu toate acestea, în genul Hydrornis există dimorfism sexual, în care penajul femelelor nu este la fel de distinctiv ca cel al masculilor. La majoritatea membrilor familiei, culorile mai vii tind să se dezvolte pe partea inferioară a corpului, în timp ce zonele de pene colorate și strălucitoare de pe aripi și penele de la coadă pot fi ascunse ușor. Această abilitate oferă protecție împotriva prădătorilor; ca păsări de subpădure, sunt cel mai vulnerabile la atacurile venite de sus. Doar patru specii de pittidae au partea superioară a corpului mai deschisă.^[4]

Specii

Există 44 de specii de pittidae din trei genuri, conform raportului Birds of the World: Recommended English Names al Congresul internațional de ornitologie.^[6]

Imagine	Gen	Specie
	Hydrornis Blyth, 1843	Hydrornis phayrei Hydrornis nipalensis Hydrornis soror Hydrornis oatesi Hydrornis schneideri Hydrornis caerulea Hydrornis baudii Hydrornis cyanea Hydrornis elliotii Hydrornis guajana Hydrornis irena Hydrornis schwaneri Hydrornis gurneyi
	Erythropitta Bonaparte, 1854	Erythropitta kochi Erythropitta erythrogaster Erythropitta dohertyi Erythropitta celebensis Erythropitta palliceps Erythropitta caeruleitorques Erythropitta rubrinucha Erythropitta rufiventris Erythropitta meeki Erythropitta novaehibernicae Erythropitta macklotii Erythropitta arcuata Erythropitta granatina Erythropitta ussheri Erythropitta venusta
	Pitta Vieillot, 1816	Pitta sordida Pitta maxima Pitta superba Pitta steerii Pitta angolensis Pitta reichenowi Pitta brachyura Pitta nympha Pitta moluccensis Pitta megarhyncha Pitta concinna Pitta elegans Pitta vigorsii Pitta versicolor Pitta anerythra Pitta iris

Galerie

Note

^ Walter Bock credited William Swainson, 1831 as the authority for the family name Pittidae.^[1] This assignment has been disputed by Storrs Olson on the grounds that Swainson merely used the word Pittae as the plural of the genus name Pitta to denote the species placed in this genus, without an intention to introduce a suprageneric name.^[2] Hugh Edwin Strickland used "Pittinae" for pittas, treated as a subfamily of the Turdidae or thrush family, in 1844.^[3]

Referințe

^ Bock, Walter J. (1994). History and Nomenclature of Avian Family-Group Names. Bulletin of the American Museum of Natural History. 222. New York: American Museum of Natural History. pp. 147, 262.
^ Olson, Storrs L. (1995). „Reviewed Work: History and Nomenclature of Avian Family-Group Names. Bulletin of the American Museum of Natural History, Volume 222 by W.J. Bock” (PDF). The Auk. 112 (2): 539–546 [544]. doi:10.2307/4088759. JSTOR 4088759.
^ Strickland, Hugh E. (1844). „Description of several new and imperfectly-defined genera and species of birds”. Annals and Magazine of Natural History. 13: 409-421 [410].
^ ^a ^b Erritzoe, J. (2017). del Hoyo, Josep; Elliott, Andrew; Sargatal, Jordi; Christie, David A.; de Juana, Eduardo, ed. „Family Pittidae (Pittas)”. Handbook of the Birds of the World Alive. Barcelona: Lynx Edicions. doi:10.2173/bow.pittid1.01. Accesat în 11 iulie 2017.
^ Whitehead, John (1893). „A review of the species of the family Pittidae”. Ibis. 35 (4): 488–509. doi:10.1111/j.1474-919X.1893.tb01238.x.
^ Gill, Frank; Donsker, David, ed. (2019). „NZ wrens, broadbills, pittas”. World Bird List Version 8.2. International Ornithologists' Union. Accesat în 12 ianuarie 2019.

Legături externe

Materiale media legate de Pittidae la Wikimedia Commons
Pitta videos on the Internet Bird Collection

[4] Walter Bock credited William Swainson, 1831 as the authority for the family name Pittidae.^[1] This assignment has been disputed by Storrs Olson on the grounds that Swainson merely used the word Pittae as the plural of the genus name Pitta to denote the species placed in this genus, without an intention to introduce a suprageneric name.^[2] Hugh Edwin Strickland used "Pittinae" for pittas, treated as a subfamily of the Turdidae or thrush family, in 1844.^[3]

[1] Bock, Walter J. (1994). History and Nomenclature of Avian Family-Group Names. Bulletin of the American Museum of Natural History. 222. New York: American Museum of Natural History. pp. 147, 262.

[2] Olson, Storrs L. (1995). „Reviewed Work: History and Nomenclature of Avian Family-Group Names. Bulletin of the American Museum of Natural History, Volume 222 by W.J. Bock” (PDF). The Auk. 112 (2): 539–546 [544]. doi:10.2307/4088759. JSTOR 4088759.

[3] Strickland, Hugh E. (1844). „Description of several new and imperfectly-defined genera and species of birds”. Annals and Magazine of Natural History. 13: 409-421 [410].

[HBW-5] Erritzoe, J. (2017). del Hoyo, Josep; Elliott, Andrew; Sargatal, Jordi; Christie, David A.; de Juana, Eduardo, ed. „Family Pittidae (Pittas)”. Handbook of the Birds of the World Alive. Barcelona: Lynx Edicions. doi:10.2173/bow.pittid1.01. Accesat în 11 iulie 2017.

[6] Whitehead, John (1893). „A review of the species of the family Pittidae”. Ibis. 35 (4): 488–509. doi:10.1111/j.1474-919X.1893.tb01238.x.

[IOC-7] Gill, Frank; Donsker, David, ed. (2019). „NZ wrens, broadbills, pittas”. World Bird List Version 8.2. International Ornithologists' Union. Accesat în 12 ianuarie 2019.

[a]

[4]

[5]

[6]

[1]

[2]

[3]