Percheziție

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Percheziția este activitatea procesuală exercitată de organele de urmărire penală sau de instanța de judecată în scopul descoperirii unor obiecte, înscrisuri sau alte dovezi ce pot duce la finalizarea anchetei, care sunt ascunse de organele în acțiune și care, dacă ar fi descoperite, ar contribui la aflarea adevărului într-o cauză penală, precum și la rezolvarea procesului, respectiv a dosarului care se află în prezenta acțiune.[1] Percheziția, în funcție de legătura prezentă cu derularea unui proces penal, poate fi judiciară (domiciliară, corporală, percheziția asupra vehiculelor și percheziția informatică) și extrajudiciară (percheziție vamală, percheziția efectuată la accesul într-o instituție publică, aeroport, complex sportiv etc.). Percheziția se efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, însoțit, după caz, de agenții operativi.[2] În cazul în care este necesar, organele judiciare pot restricționa libertatea de mișcare a persoanelor prezente la fața locului sau accesul altor persoane în locul unde se efectuează percheziția, pe durata efectuării acesteia. Înainte de începerea percheziției, organul judiciar se legitimează și înmânează o copie a mandatului emis de judecător persoanei la care se va descinde actiunea în cauză, reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsă, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exercițiu care cunoaște persoana la care se va efectua percheziția și, dacă este cazul, custodelui.

Percheziție domiciliară[modificare | modificare sursă]

Percheziția domiciliară este procedeul probatoriu care constă în cercetarea locuinței unei persoane fizice, a sediului unei persoane juridice sau a oricărui alt spațiu, delimitat în orice mod, care aparține sau este folosit de o persoană fizică sau juridică pentru descoperirea și strângerea probelor cu privire la infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală, la conservarea urmelor săvârșirii infracțiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului.[3] De asemenea, percheziția domiciliară poate fi efectuată în reședința suspectului sau acuzatului, dar și în alte locuințe sau spații ce aparțin unor alte persoane (rude ale suspectului sau inculpatului, martori etc.).[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Avocati, MCP Cabinet. „PERCHEZITIA , Drept Penal”. www.euroavocatura.ro. 
  2. ^ „Art. 159 Noul Cod de Procedură Penală Efectuarea percheziției domiciliare Percheziția domiciliară Percheziția și ridicarea de obiecte și înscrisuri”. 
  3. ^ „Ce este percheziția domiciliară și în ce condiții poate fi realizată. De ce nu poate fi începută înainte de ora 6.00”. 
  4. ^ „Drepturile persoanei percheziționate. Percheziția domiciliară”.