Pavel Vejinov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pavel Vejinov
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Sofia, Regatul Bulgariei Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[4][3] Modificați la Wikidata
Sofia, Republica Populară Bulgaria Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Central din Sofia[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Bulgaria Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
scriitor de literatură științifico-fantastică[*]
dramaturg
politician
prozator[*]
scenarist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba bulgară Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeПавел Вежинов  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Sofia  Modificați la Wikidata
RudeLulcio M. Gugov[*][[Lulcio M. Gugov |​]]  Modificați la Wikidata
PremiiGheroi na soțialisticeskia trud[*][[Gheroi na soțialisticeskia trud (title of honour in communist Bulgaria)|​]]
Orden „Gheorgi Dimitrov“[*][[Orden „Gheorgi Dimitrov“ |​]]  Modificați la Wikidata

Pavel Vejinov (bulgară Павел Вежинов) n. , Sofia, Regatul Bulgariei – d. , Sofia, Republica Populară Bulgaria) a fost un scriitor bulgar de science-fiction.

Biografie și carieră[modificare | modificare sursă]

Pavel Vejinov este unul dintre primii scriitori bulgari care folosește teme fantastice în ficțiunea sa.[5]

Este cel mai cunoscut pentru romanul său Bariera (Бариерата, 1977). În acest roman, compozitorul Anthony Manev întâlnește o fată (Dorothea) care a scăpat dintr-o instituție mentală. Ea a fost închisă acolo pentru că a susținut că ar putea zbura. În cele din urmă, cei doi se îndrăgostesc și, spre surprinderea sa, compozitorul descoperă că și el poate zbura. El este atât de agitat încât fuge, încercând să se descurce cu noua sa abilitate. Distrusă, fata se sinucide. Romanul este inclus în curriculum-ul studiilor de literatură bulgară la nivel universitar. A fost ecranizat în 1979 în regia lui Hristo Hristov și există planuri pentru o refacere în Rusia. Filmul și romanul descriu incapacitatea oamenilor de a traversa bariera creată de ei în propria minte, a cărei esență este că universul este mai mult decât materialismul vieții pe pământ. În centrul acestei istorii tragice se află o poveste de dragoste într-un anturaj mistic .

În Pieirea lui Aiax (Гибелта на Аякс, 1973) echipajul navei spațiale "Ajax" trebuie să facă un sacrificiu major, pentru a salva o civilizație extraterestră pe moarte.

Lucrări (selecție)[modificare | modificare sursă]

  • Strada neasfaltată, 1936, volumul de proze
  • Zile și seri, 1948, volumul de povestiri
  • Câmpia uscată, 1952
  • Urmele rămân, 1954
  • Stele deasupra noastră, 1966
  • Noaptea cu cai albi, 1975, ed. rom. 1979, traducere de Tiberiu Iovan, Editura Univers
  • Piatra albastră, 1977
  • Bariera, 1977
  • Balanța, 1982
  • Pieirea lui «Aiax», Editura Ion Creangă, 1982, traducere Constantin N. Velichi [1][nefuncțională]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Павел Вежинов, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  2. ^ a b Pavel Vejinov, Autoritatea BnF 
  3. ^ a b c d The Fine Art Archive, accesat în  
  4. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ Съвременна българска енциклопедия [Modern Bulgarian Encyclopedia] (in Bulgarian). Veliko Tŭrnovo: Elpis. 1993-. ISBN 9789549607819

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]