Pasivitate (inginerie)

Pasivitatea este o proprietate a sistemelor tehnologice, utilizată într-o varietate de discipline de inginerie, dar cel mai frecvent întâlnită în electronica analogică și în sisteme de control. O componentă pasivă, în funcție de domeniul tehnic, poate să fie o componentă care consumă (dar nu produce) energie (pasivitate termodinamică), sau o componentă care este incapabilă de a avea câștig de putere (pasivitate incrementală).

O componentă care nu este pasivă se numește componentă activă. Un circuit electronic care constă în întregime din componente pasive se numește un circuit pasiv (și are aceleași proprietăți ca o componentă pasivă). Utilizarea în afara unui context clar și fără un calificativ a termenului pasiv, este ambiguă. De obicei, designerii analogici folosesc acest termen pentru a se referi la componente și sisteme pasive incremental, în timp ce inginerii de sisteme de control vor folosi aceastü expresie pentru a face referire la lucruri care sunt pasive d.p.d.v. termodinamic.

Pasivitate termodinamică

În sisteme de control și teoria rețelei de circuite, o componentă sau un circuit pasiv este unul care consumă energie, dar nu produce energie. În conformitate cu această metodologie, sursele de tensiune și sursele de curent sunt considerate active, în timp ce rezistorii, condensatorii, bobinle, tranzistorii, diodele tunel, și alte componente disipative și neutre din punct energetic (ele singure, individual nu produc energie) sunt considerate pasive. Designerii de circuit se vor referi uneori la această clasă de componente ca fiind disipative, sau pasive termodinamic.

Referințe

• Tellegen's Theorem and Electrical Networks. Penfield, Spence, and Duinker. MIT Press, 1970. pg 24-25.
• Wyatt Jr., John L.; Chua, Leon O.; Gannett, Joel W.; Göknar, Izzet C.; Green, Douglas N. (January 1981).
• Linear and Nonlinear Circuitos|an = 1987|editorial = McGraw-Hill Companies|isbn = 0070108986