Sari la conținut

Otto-Guillaume de Burgundia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Otto-Guillaume de Burgundia
Date personale
Decedat[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Dijon, Franța[5] Modificați la Wikidata
Înmormântatcathédrale Saint-Bénigne de Dijon[*][[cathédrale Saint-Bénigne de Dijon (cathedral located in Dijon, Burgundy, France)|​]][6][5][7] Modificați la Wikidata
PărințiAdalbert de Italia[8][3]
Gerberga of Chalon[*][[Gerberga of Chalon (10th-century Queen consort of Italy)|​]][8][3] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuErmentruda de Roucy[*]​ ()[9][10][11]
Adelaide-Blanche of Anjou[*][[Adelaide-Blanche of Anjou (Frankish noblewoman (945–1026))|​]] ()[12][10] Modificați la Wikidata
CopiiReginald I[*]​[8][13][14]
Agnes de Burgundia[8][11]
Guy I de Mâcon[*]​[8][11]
Gerberga of Burgundy[*][[Gerberga of Burgundy (- 1020/1023)|​]][15][8][11]
Matilda de Burgundia[*]​[8][11] Modificați la Wikidata
Ocupațiefeudatar[*]​ Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriconte de Burgundia[*]​ (până în )[8][5]
count of Macon[*][[count of Macon |​]] (–)[5]
count of Nevers (–)[5][16][17]
Familie nobiliarăCasa de Ivrea[18]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Otto-Guillaume (n.  ? – d. , Dijon, Franța) a fost conte de Mâcon, de Nevers și de Burgundia.

Viața

[modificare | modificare sursă]

Otto-Guillaume a fost fiul margrafului Adalbert de Ivrea, devenit apoi rege al Italiei, și Gerberga de Mâcon.[19] Prin mama sa a obținut ceea ce avea să devină Comitatul liber de Burgundia din jurul orașului Dole în 982. Otto a mai moștenit și Ducatul Burgundia de pe malul celălalt al râului Saône în 1002 de la tatăl său vitreg Otto Henric "cel Mare".[20] Ducatul corespundea la acea vreme diocezei de Besançon din Sfântul Imperiu Roman. Către 990 Otto-Guillaume a devenit și conte de Nevers.[20] El a mai fost, de asemenea, și conte de Mâcon în Franța.[19] Fiind el însuși fiu de rege, nu a fost nevoie ca Otto să caute de soție o viță regală.[21] Prin 975—980, s-a căsătorit cu Ermentruda de Roucy, a cărei bunică pe linie maternă, Gerberga de Saxonia era una dintre surorile împăratului Otto I "cel Mare", prin această alianță matrimponială realizându-se o legătură de consanguinitate între regii Franței, Germaniei, Burgundiei și dinastia Carolingiană.[21] Chiar și nevestele fiilor săi, deși provenind din mari familii, își aveau originea în regiuni îndepartate ale Franței.[21]

Burgundia avea să fie anexată coroanei Franței de către regele Robert al II-lea în 1004. Hotărât să fie conducător suveran al posesiunilor sale, Otto s-a răsculat împotriva împăratului Henric al II-lea în 1016. Acest lucru se petrecea după ce Rudolf al III-lea de Burgundia, ultimul rege al acestui regat, prestase omagiu față de Henric la Strasbourg, făcându-l protectorul și moștenitorul său. La moartea lui Otto, comitatul liber a căzut sub suzeranitea Imperiului german. Otto-Guillaume a murit în 1026[22]

Căsătorie și urmași

[modificare | modificare sursă]
Prima soție a lui Otto-Guillaume, Ermentruda

Prima soție a lui Otto-Guillaume a fost Ermentruda, fiica contelui Renaud de Roucy.[19]

Cu aceasta, el a avut doi fii și trei fiice:

Otto s-a căsătorit apoi, către sfârșitul vieții, cu cea care era deja de patru ori văduvă, Adelaide-Bianca de Anjou, cu care nu a avut copii.[23][24]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Le royaume de Bourgogne (888-1038), , p. 229
  2. ↑ Cartulaire de Romainmôtier, , p. 128
  3. 1 2 3 Charles Cawley. „Medieval Lands: A prosopography of medieval European noble and royal families” (în engleză). Wikidata Q13419312.
  4. ↑ „Hugues de Salins, archevêque de Besançon, 1031-1066”.
  5. 1 2 3 4 5 Charles Cawley. „Medieval Lands: A prosopography of medieval European noble and royal families” (în engleză). Wikidata Q13419312.
  6. ↑ Le royaume de Bourgogne (888-1038), , p. 227
  7. ↑ „Histoire de l'église Saint-Bénigne de Dijon”.
  8. 1 2 3 4 5 6 7 8 „Les origines maternelles du comte de Bourgogne Otto-Guillaume - Nouvelle synthèse” (PDF) (în franceză). Dijon: Éditions universitaires de Dijon[*]. ISSN 0003-3901. OCLC 185424488. Wikidata Q15758052.
  9. ↑ „Otto-Guillaume de Burgundia”. The Peerage[*]. Accesat în .
  10. 1 2 „Les origines maternelles du comte de Bourgogne Otto-Guillaume - Nouvelle synthèse” (PDF) (în franceză). Dijon: Éditions universitaires de Dijon[*]: 7. ISSN 0003-3901. OCLC 185424488. Wikidata Q15758052.
  11. 1 2 3 4 5 Charles Cawley. „Medieval Lands: A prosopography of medieval European noble and royal families” (în engleză). Wikidata Q13419312.
  12. ↑ Thierry Stasser (). „Adélaïde d'Anjou, sa famille, ses unions, sa descendance. État de la question”. Moyen Âge (Le): Revue d'Histoire et de philologie (în franceză). 103 (1): 9–52. Wikidata Q60389103.
  13. ↑ Charles Cawley. „Medieval Lands: A prosopography of medieval European noble and royal families” (în engleză). Wikidata Q13419312.
  14. ↑ https://fmg.ac/Projects/MedLands/BURGUNDIAN%20NOBILITY.htm#OthonIIMacondied1033A. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  15. ↑ Leo van de Pas (). „Otto-Guillaume de Burgundia” (în engleză). Genealogics[*]. Wikidata Q19847326.
  16. ↑ „Etudes sur le règne de Robert le Pieux : 996-1031”.
  17. ↑ „Le Nivernais et les contes de Nevers”.
  18. ↑ Charles Cawley. „Medieval Lands: A prosopography of medieval European noble and royal families” (în engleză). Wikidata Q13419312.
  19. 1 2 3 4 5 6 7 8 Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II, Marburg, Verlag von J. A. Stargardt, 1984, Tafel 59.
  20. 1 2 W. Scott Jessee, Robert the Burgundian and the Counts of Anjou, Ca. 1025-1098, The Catholic University of America Press, 2000, p. 15.
  21. 1 2 3 Constance Brittain Bouchard, Those of My Blood: Creating Noble Families in Medieval Francia, Philadelphia, The University of Pennsylvania Press, 2001, p. 50.
  22. ↑ David Douglas, 'Some Problems of Early Norman Chronology', The English Historical Review, Vol. 65, No. 256, (Jul., 1950), p. 298.
  23. ↑ Constance B. Bouchard, 'The Origins of the French Nobility: A Reassessment', The American Historical Review, Vol. 86, No. 3 (Jun., 1981), p. 515-516.
  24. ↑ Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band III Teilband 1, Marburg, Verlag von J. A. Stargardt, 1984, Tafel 116.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Otto-Guillaume_de_Burgundia&oldid=16721755