Ostracism

Acest ostrakon din anul 482 î.Hr. a fost recuperat dintr-o fântână de lângă Acropole. Pe el scrie „Temistocle, fiul lui Neocle”. Atenienii aveau o tehnică de vot specială pentru a elimina un cetățean din comunitate: fiecare cetățean cu drept de vot zgâria numele persoanei care urma să fie exilată într-o bucată de ceramică și o preda spre numărare. Pentru unele voturi au fost găsite mii de piese de ceramică cu nume. Dacă era ostracizată, persoana era exilată timp de zece ani, iar după acest timp se putea întoarce și își putea primi proprietățile. După ostracizare, Temistocle a trecut în Persia și a fost numit guvernator al Magneziei.

Ostracismul în democrația ateniană a fost sancțiunea îndreptată împotriva acelori lideri despre care se credea că ar putea deveni tirani.

Introdus de Clistene după tirania lui Pisistrate, ostracismul nu ducea la ridicarea cetățeniei sau la confiscarea averii. În cei aproape 100 de ani cât s-a practicat, această pedeapsă a fost aplicată de aproximativ zece ori.

Procedură

Ostracon cu mumele lui Temistocle.

Orice membru al Adunării Generale (gr. ecclesia) putea să scrie pe o bucată de ardezie, ciob de ceramică sau cochilie de scoică, purtând denumirea de ostracon, numele cetățeanului care, după părerea sa, reprezenta o amenințare pentru stat.

Dacă acest denunț anonim primea votul a cel puțin 3.000 de cetățeni, cel numit era trimis în surghiun pentru zece ani, fără să aibă loc niciun proces care să-i dovedească vina.