Ordinea publică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Ordinea publică reprezintă un ansamblu de norme juridice care stau la baza funcționării unui stat de drept. Dispozițiile cu caracter de ordine publică, ce privesc în special ordinea politică, economică și socială au un caracter imperativ și nu pot fi înlăturate prin convenții particulare.

Istoria conceptului[modificare | modificare sursă]

Originea modernă a conceptului de securitate a cetățenilor este o consecință directă a unui alt concept al secolului al XVIII-lea la începutul erei contemporane: ordinea publică.[1] Acesta este un concept liberal care apare în al zecelea articol al Declarației drepturilor omului și cetățeanului din 1789, document fundamental al Revoluției Franceze:

„Nimeni nu poate fi deranjat de opiniile lor, chiar și de cele religioase, atâta timp cât manifestarea lor nu modifică ordinea publică stabilită prin lege.”

În plus, al patrulea articol al aceluiași document relatează libertatea individuală cu acest concept:

„Libertatea constă în capacitatea de a face tot ce nu este dăunător celuilalt. Astfel, exercitarea drepturilor naturale ale fiecărui om nu are altă limită decât cele care asigură celorlalți membri ai societății exercitarea acelorași drepturi; aceste limite pot fi determinate numai prin lege.”

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Wayback Machine” (PDF), Web.archive.org, accesat în