Ordalie
Ordalia sau judecata lui Dumnezeu, a fost în Evul Mediu, un mod de a stabili dreptatea printr-o formă de încercare de natură religioasă, provenind din obiceiurile francilor sau probabil din Vechiul Testament, care consta în supunerea suspectului la o încercare dureroasă, chiar potențial fatală, al cărei rezultat, teoretic determinat de o divinitate sau de însuși Dumnezeu, făcea posibilă concluzia că suspectul era vinovat sau nevinovat.
Supunerea părților aflate în litigiu la diferite probe (de exemplu proba focului, a apei clocotite sau a fierului încins), practicată mai ales la începutul Evului Mediu, în vestul Europei, se baza pe credințe și postulate religioase: dacă acuzatul era nevinovat, Dumnezeu, care știa asta, îl ajuta să depășească încercarea. Totuși, această formă de justiție nu a fost aplicată de autoritățile religioase, ci în cele din urmă, condamnată de Biserică.
Proba focului putea consta în trecerea fără îmbrăcăminte prin foc, mersul fără încălțări pe jăratic, ținerea în mână a unui obiect din fier încins sau proba apei clocotite care consta în scoaterea unui obiect dintr-un vas cu apă clocotită. Dacă arsurile se vindecau în câteva zile, cel supus probei era declarat nevinovat.
Legături externe
[modificare | modificare sursă] | Acest articol care descrie un subiect despre Evul Mediu este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa. |