Onagracee

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Onagraceae
Illustration Circaea lutetiana0 clean.jpg
Tilișca (Circaea lutetiana)
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Încrengătură: Angiospermae
Clasă: Eudicotidae
Subclasă: Rosidae
(neclasificat): Eurosidae II (Malvidae)
Ordin: Myrtales
Familie: Onagraceae
Juss., 1789
Genul tip
Oenothera
L.

Onagraceele (Onagraceae), denumite și enotheracee, enoteracee, oenotheracee (Oenotheraceae) este o familie de plante dicotiledonate ierboase, rar lemnoase (arbori, arbuști și uneori liane, mai ales în locurile umede din tropice), bianuale până la perene, rareori anuale, cu flori diapetale, roșii, albe, violacee sau galbene. Familia cuprinde peste 650 de specii de specii răspândite în America de Sud și de Nord, Europa și Asia, mai ales în regiunea temperată, multe dintre ele fiind decorative. Se cunosc din eocen. Flora României conține 27 de specii spontane și cultivate, iar cea din Republica Moldova 13 specii de onagracee. Onagraceele au frunze simple, opuse sau alterne, cu stipele mici, abia vizibile, căzătoare timpuriu. Florile sunt hermafrodite (bisexuate), epigine, radiar simetrice (actinomorfe), rar cu simetrie ușor bilaterală (zigomorfe), de obicei tetramere, rareori dimere sau trimere. Florile sunt dispuse solitar, axilar, sau în raceme sau spice terminale. Învelișul floral este diferențiat în caliciu și corolă. Caliciu este dialisepal (cu sepalele separate), din 4 sepale, uneori prin reducere 2, după înflorire adesea răsfrânte. Corola este dialipetală, formată din 4 petale, rareori 2 sau lipsesc, roșii, albe, violacee sau galbene; petalele alternează cu sepalele și sunt de obicei mari, mai rar mici, răsucite în mugure. Androceul are de obicei 8 stamine, uneori se reduce la 4 sau la 2 stamine sau se transformă în staminodii. Gineceul cu ovar inferior sau semiinferior este 2-6-locular, uneori cu pereți despărțitori incomplect dezvoltați sau avortați și atunci unilocular. Stilul este simplu, cu stigmat întreg și globulos, bilobat sau tetralobat. Receptacul colorat este adesea concrescut cu ovarul; el este alungit în formă de tub sau cupă, cu caliciul, corola și androceul înserate la partea superioară. Formula florală este ⚥✴ rar •|• K4-2 C4-2 sau C0 A8,4,2 G(4). Polenizarea este entomofilă. Fructul este o capsulă, bacă sau achenă. Uneori axa florală se prelungește în fruct și e viu colorată; fructul se deschide longitudinal în 4 valve, multisperm, rar 1-2 sperm, sau indehiscent (la unele genuri din cultură fructul poate fi cărnos). Semințele sunt mici, netede sau verucoase, cu înveliș pielos, sau nude, prevăzute cu un smoc de peri, fără albumen; embrionul este drept și cotiledoanele sunt egale.[1][2][3][4][5][6]

Specii din România[modificare | modificare sursă]

Flora României conține 27 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 6 genuri[7][8][6][9]:

Specii din Republica Moldova[modificare | modificare sursă]

Flora Republicii Moldova conține 13 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 4 genuri[10][11]:

Sistematica[modificare | modificare sursă]

Subfamilia Ludwigioideae[modificare | modificare sursă]

Subfamilia Onagroideae[modificare | modificare sursă]

Tribul Circaeeae
Tribul Epilobieae
Tribul Gongylocarpeae
  • Genul Gongylocarpus Schltdl. & Cham.
Tribul Hauyeae
Tribul Lopezieae
  • Genul Lopezia Cav.
  • Genul Megacorax Elizondo et al.
Tribul Onagreae
  • Genul Calylophus Spach (= Oenothera)
  • Genul Camissonia Link
  • Genul Camissoniopsis W.L.Wagner & Hoch
  • Genul Chylismia (Torr. & A.Gray) Raim.
  • Genul Chylismiella (Munz) W.L.Wagner & Hoch
  • Genul Clarkia Pursh
  • Genul Eremothera (P.H.Raven) W.L.Wagner & Hoch
  • Genul Eucharidium Fisch. & C.A.Mey.
  • Genul Eulobus Nutt. ex Torr. & A.Gray
  • Genul Gaura L. (= Oenothera)
  • Genul Gayophytum A.Juss.
  • Genul Neoholmgrenia W.L.Wagner & Hoch
  • Genul Oenothera L.
  • Genul Taraxia (Torr. & A.Gray) Raim.
  • Genul Tetrapteron (Munz) W.L. Wagner & Hoch
  • Genul Xylonagra Donn.Sm. & Rose

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Alexandru Buia, Anton Nyárády, Mihai Răvăruț. Botanica agricolă. Vol. II. Sistematica plantelor. Editura Agro-Silvică. București.1965
  2. ^ Iuliu Morariu, Ioan Todor. Botanică sistematică. Ediția a II-a revizuită. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1972
  3. ^ Constantin Pârvu. Universul plantelor. Mică enciclopedie. Ediția a III-a Revăzută și completată. Editura Enciclopedică. București, 2000
  4. ^ Constantin Pârvu. Dicționar enciclopedic de mediu (DEM), Volumul 1-2. Regia Autonomă Monitorul oficial, 2005
  5. ^ Ioan Hodișan, Ioan Pop. Botanică sistematică. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1976
  6. ^ a b Academia Republicii Populare Romîne. Flora Republicii Populare Romîne. Redactor principal: acad. Traian Săvulescu. Volumul V. Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1957
  7. ^ Beldie Al. Flora României. Determinator ilustrat al plantelor vasculare. București: ed. Academiei Române, 1977-1979, vol. I-II.
  8. ^ Ciocârlan V. Flora ilustrată a României. București: Ceres, 2009.
  9. ^ I. Prodan, Al. Buia. Flora mică ilustrată a României. Ediția a V-a. Editura Agro-Silvică. București, 1966
  10. ^ Гейдеман T. Определитель высших растений Молдавской ССР. Кишинев, 1986.
  11. ^ Negru A. Determinator de plante din flora Republicii Moldova. Chișinău, 2007.

Legături externe[modificare | modificare sursă]