Omul negru (joc)
.jpg)
Omul negru sau Cui îi este frică de omul negru? este un joc tradițional pentru copii germani. Jocul a fost descris pentru prima dată de Johann Christoph Friedrich GutsMuths în 1796.[1].
Instrucțiuni[modificare | modificare sursă]
Terenul de joc este împărțit în trei câmpuri: un câmp central mare și două câmpuri laterale. Jucătorii se aliniază în câmpurile laterale. Omul negru stă în câmpul A, grupul de jucători care trebuie prins se află în câmpul opus B.[1][2]
Acum omul negru strigă tare și clar către ceilalți: „Cui îi este frică de omul negru?” – "Nimeni!", răspundeți celorlalți jucători și alergați spre omul negru pentru a ajunge la câmpul A. În acest fel, trebuie să încerce să-l evite cu pricepere pe omul negru. Între timp, omul negru părăsește câmpul A cu intenția de a ajunge la câmpul opus B și de a prinde unul sau mai mulți jucători care aleargă în fața lui. Captivii devin ajutoarele omului negru și trebuie să i se alăture în capturarea celorlalți jucători.[1][2]
Omul negru și grupul de jucători au schimbat acum locurile. Jucătorii stau acum pe terenul unde se afla omul negru la început și invers. Omul negru strigă în repetate rânduri: „Ți-e frică de negru?”, la care jucătorii răspund: "Nu!". Următoarea rundă începe.[1][2] Omul negru și ajutoarele sale pot forma un lanț ținându-se de mâini pentru a apuca jucătorii rămași.[3][4]
Jocul continuă în acest mod până când toți participanții au fost capturați. Ultimul jucător rămas preia rolul omului negru în următorul joc.[1][2]
Interpretarea figurii omului negru[modificare | modificare sursă]
Jocul se bazează pe legenda omului negru. Omul negru este un demon sau o personificare a morții (Ciuma Neagră) și este cunoscut în special în Germania.[5][6]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e Johann Christoph Friedrich GutsMuths: « Der schwarze Mann. » in: Spiele zur Uebung und Erholung des Körpers und Geistes, für die Jugend, ihre Erzieher und alle Freunde unschuldiger Jugendfreuden. Im Verlage der Buchhandlung der Erziehungsanstalt zu Schnepfenthal, Schnepfenthal 1796, p. 259–261
- ^ a b c d Friedrich Ludwig Jahn, Ernst Wilhelm Bernhard Eiselen: « Schwarzer Mann. » in: Die deutsche Turnkunst zur Einrichtung der Turnplätze. Eigenverlag, Berlin 1816, p. 173–174
- ^ Theodor Vernaleken, Franz Branky: « Der schwarze Mann. » in: Spiele und Reime der Kinder in Oesterreich. Verlag von Sallmayer & Comp., Wien 1876, p. 77.
- ^ Jakob Bollinger-Auer: « Der schwarze Mann. » in: Handbuch für den Turnunterricht an Mädchenschulen. Verlag Artistisches Institut Orell Füssli, Zürich 1894, p. 57–60.
- ^ Wilhelm Wackernagel: « Gargantua 1575 (1582, 1590). » in: Johann Fischart von Strassburg und Basels Antheil an ihm. Schweighauserische Verlagsbuchhandlung, Basel 1870, p. 52.
- ^ Hermann Däbritz: « Der Totentanz und das Kinderspiel vom schwarzen Mann. » in: Friedrich Mann: Deutsche Blätter für erziehenden Unterricht. Verlag Hermann Beyer & Söhne, Langensalza 1880, p. 96–97.