Olympic '64

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Olimpic '64)
Jump to navigation Jump to search
Olympic '64
Date personale
Gen muzicalrock, pop
Ani de activitate1960-1971
Case de discuriElectrecord
Membri
Dorin Liviu Zaharia (voce), Picki Inglessis (chitară, voce), Costin Petrescu, Alexandru Preda (chitară, voce), Dan Dimitriu ( bas), Mircea Marian (pian, orgă), (tobe)
Foști membri
Nicu Oprescu (chitară), Dinu Rădescu (bas), Mihai Teodorescu (pian)-decedat, Lakis Gerasoudis (chitară), Cristian Rădulescu (chitara), Costel Vladoiu (trompeta)

Olympic '64 a fost una din primele formații rock din România. Poate una din cele mai interesante din cate au fost in decursul vremurilor ![judecată de valoare]

Începutul[modificare | modificare sursă]

Formația își are rădăcinile în formația Pioneers, nume dat de Costin Petrescu, care a fost formată în 1960 din elevi ai brigadei artistice a Liceului „Mihai Viteazul” din București și elevi de la Școala Greacă care activau in acelasi local al scolii. Membri inițiali au fost: Dimitrie William Inglessis zis Picky (chitară, voce), Lakis Gerasoudis (chitară, voce), Mihai Teodorescu (pian), Antheos Andrei Kontogheorghe (contrabas), Titel Tățulescu (la tobe) care in acelasi an a fost inlocuit cu Costin Petrescu, singurul care avea sa ramana impreuna cu Picky Inglessis pana la dizolvarea grupului in 1971.

Pe 9 octombrie 1964 apar pentru prima dată la Televiziunea Romana, in emisiunea de varietati "In Olymp", unde producătorul Valeriu Lazarov le-a propus schimbarea numelui în Olympic '64, fiind dat ca in acel moment avea loc Olimpiada de la Tokyo.[1] Imediat a fost cooptat si Dorin Liviu Zaharia zis Chubby, solist vocal, poet, compozitor, filozof. În primii ani dupa 1965 a colaborat și Cornel Guriță ca vocalist.

Olympic a cantat in Bucuresti intre anumite perioade la diverse case de cultura, cum au fost Casa de Cultura nemteasca "Schiller" si "Nikos Beloyannis", dar si la numeroase concerte si festivaluri sau spectacole de varietati. La multe seri de banchete si baluri anuale organizate de licee sau facultati, erau foarte prezenti ca si la festivitati organizate de diverse ambasade occidentale la Clubul Diplomatic din Bucuresti.

Vara, timp de multi ani, cântau câte 3 luni la barul Perla din Mamaia, iar toamna si iarna, studenți fiind, in general la vechiul si selectul restaurant "Mon Jardin" din București.

Olympic a participat la cele doua Festivaluri Pop CLUB A, in 1969 si 1971, organizate de Facultatea de Arhitectura (unde chiar Costin Petrescu era student), prezentand cele doua opere rock faimoase "Dodecameronul focului alb" (la 1-ul) si "Karma Kalyiuga" (la al 2-lea), obtinand doua premii pretioase si bucurandu-se de aprecieri unanime. Lucrarile de factura vadit filozofica, complexe, de mare avantgarda, atingeau in mod sigur pentru prima oara in Romania, zonele renascentiste italiene in prima, dar si pe cele de influenta indiana, in a doua, la mare moda si atat de curtate in vremea aceea de multe trupe din vest.

În 1971 apare, cu o întârziere de doi ani, faimosul disc single "OLYMPIC`64" cu cele doua piese "Ziua bradului de noapte" si "Cantic de haiduc", ultimul prefigurand poate pentru prima oara utilizarea "haiducului" (roman, evident), ca erou al creeatilor pop-rock-folk autohtone.

Din nefericire despre Olympic`64 nu au rămas multe imortalizari artistice din creeatia lor, poate una din cele mai interesante din Romania la vremea aceea, pe orice suport ar fi fost, ca sa nu mai vorbim de quasi-inexistenta posibilitatilor de mediatizare, publicitate sau promovare in acele timpuri extrem de tulburi.

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul pentru concepție de spectacol și stil românesc (pentru opera rock „Dodecameronul focului alb”), 1-ul Festival Pop CLUB A, 1969[2]
  • Premiul pentru originalitate (pentru opera rock "Karma Kalyiuga"), al 2-lea Festival Pop CLUB A, 1971

Discografie[modificare | modificare sursă]

  • Cântic de haiduc/Ziua bradului de noapte (single), Electrecord, 1971

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Doru Ionescu, Timpul chitarelor electrice, Humanitas Educational, București, 2005, p. 77
  2. ^ Doru Ionescu, Timpul chitarelor electrice, Humanitas Educational, București, 2005, p. 80

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Doru Ionescu, Timpul chitarelor electrice, Humanitas Educational, București, 2005

Vezi și[modificare | modificare sursă]