Olde Maten & Veerslootlanden
| Olde Maten & Veerslootlanden | |
  | |
| Poziția |  Staphorst Țările de Jos |
|---|---|
| Coordonate | 52°37′47″N 6°06′49″E / 52.6297°N 6.1135°E |
| Suprafață | 795 ha[1]  |
| Înființare | [1] |
| Cod Natura 2000 | NL2003063 |
Modifică date / text  | |
Olde Maten & Veerslootlanden este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[2], sit de importanță comunitară — SCI) din Țările de Jos întinsă pe o suprafață de 795 ha, integral pe uscat.
Localizare[modificare | modificare sursă]
Centrul sitului Olde Maten & Veerslootlanden este situat la coordonatele 52°37′57″N 6°06′58″E / 52.6324°N 6.1162°E.
Înființare[modificare | modificare sursă]
Situl Olde Maten & Veerslootlanden a fost declarat sit de importanță comunitară în august 2002 pentru a proteja 7 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în septembrie 2013[2].[3][4]
Biodiversitate[modificare | modificare sursă]
Situată în ecoregiunea atlantică, aria protejată conține 4 habitate naturale: Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare.[4]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[3]
- mamifere (2): vidră de râu (Lutra lutra)
- nevertebrate (2): Anisus vorticulus, Vertigo moulinsiana
- pești (3): țipar (Misgurnus fossilis), boarță (Rhodeus amarus), zvârluga (Cobitis taenia)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b https://biodiversity.europa.eu/sites/natura2000/NL2003063, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b http://www.synbiosys.alterra.nl/natura2000/documenten/gebieden/037/N2K037_DB%20H%20Olde%20Maten%20&%20Veerslootslanden.pdf
- ^ a b „Natura 2000 Standard Data Form for Olde Maten & Veerslootlanden”. Accesat în .
- ^ a b „Olde Maten & Veerslootlanden”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .