Nud (gen artistic)
Nudul este un gen artistic care constă în reprezentarea în diverse medii artistice (sculptură, pictură, fotografie, film) a corpului uman în stare de nuditate.
Nudul în arta universală[modificare | modificare sursă]
După ce Evul Mediu a ocolit nudul în pictură, acest a fost reintrodus de pictorii din Renaștere, începând cu Sandro Botticelli, care a pictat Nașterea lui Venus.[1]
Din perspectiva creștină, reprezentarea nudului în pictură pornește de la reprezentarea momentului când Adam și Eva au fost izgoniți din rai, ca urmare a păcatului originar, pe care l-au săvârșit încălcând porunca divină. În picturile cu tematică creștină, nuditatea era folosită ca imagine a purității și a adevărului. În pictura laică, nudul celebra frumusețea, grația, eleganța, virtutea. Acest fel de nud este încadrat fie în scene mitologice, inspirate din mitologia greacă și mitologia romană, din mitologia oriental-biblică sau din mitologia națională, fie în scene alegorice. În general, trupul este “cosmetizat”, în special prin lipsa pilozităților, culoarea rozalie și luciul pielii, care dau un trup inexistent în lumea reală. S-a aplicat și ascunderea organelor sexuale ca gest pudibond al unui erotism convențional.[2]
În principal, pictorii au redat nudul feminin, dar unii mari pictori, ca Leonardo da Vinci, Michelangelo, Caravaggio, precum și mulți alții, din motive cunoscute lor (uneori și nouă) l-au preferat pe cel masculin.[3]
Nudul în arta românească[modificare | modificare sursă]
După ce arta românească a fost dominată, mai multe secole, de arta bizantină și de religia creștină, nudul a pătruns în pictura românească prin Nicolae Grigorescu, celebru fiind un Nud la malul mării, unde corpul feminin se integrează într-un peisaj. Au urmat pictori ca Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Ion Țuculescu (care a expus lucrarea ”Rodica” la expoziția Nudul în pictura română contemporană, deschisă în 1942 la Căminul artei[4]). S-a ajuns, în final, ca nudul să devină o materie de studiu obligatorie la academiile de artă din România, după pilda celor din Franța.[5]
Nudul în fotografie[modificare | modificare sursă]
.jpg)
O dată cu îmbunătățirea fotografiei, atât toplessul,[6] cât și nudul complet,[7] au reprezentat subiectul unor lucrări artistice.[8][9][10]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Nudul feminin în artă
- ^ Nudul în pictură (1800-1918): depărtare și apropiere
- ^ Dorel Schor: „Nudul în pictură“
- ^ Biografii ale unor mari români
- ^ Nudul, tema preferată a artiștilor plastici români
- ^ http://www.vanityfair.com/culture/features/2008/06/miley200806
- ^ https://www.theguardian.com/artanddesign/2006/feb/08/photography.art
- ^ https://web.archive.org/web/20121004090733/http://rmichelson.com/Artist_Pages/Nimoy/pages/MaxBeaut.htm
- ^ https://en.m.wikipedia.org/wiki/The_Last_Day_of_Summer_(book)
- ^ https://en.m.wikipedia.org/wiki/Radiant_Identities:_Photographs_by_Jock_Sturges
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Jean Cassou: Le nu dans la peinture (Nudul în pictură), 1953
- Mircea Deac: Nudul în pictura românească, publicat în 2010 la Monitorul Oficial, ISBN 973-567-717-6
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Provocare visătoare, 31 august 2011, Dorin Marian, Revista Magazin
- Femeia, frumosul dar al naturii, 23 februarie 2012, Paul Ioan, Revista Magazin
- Femei printre femei, 8 martie 2012, Paul Ioan, Revista Magazin
- Imperfectiune si sublim, 13 ianuarie 2010, Revista Magazin
- Femei în cautarea nemuririi, 27 ianuarie 2010, Revista Magazin
- Garderoba pustie, 17 septembrie 2009, Revista Magazin
- Trup si suflet, 13 mai 2009, Revista Magazin
- Insomnie de argint, 4 iunie 2008, Revista Magazin
- S-a plictisit lumea de fotografii erotice?, 31 octombrie 2007, Revista Magazin
- Cuvantul care se face apa, 11 iulie 2007, Revista Magazin
- Ultimul dinte (de aur) decadent, 9 mai 2007, Revista Magazin
- Nuduri de barbati celebri, 16 iunie 2004, Dana Ciobanu, Jurnalul Național