Norvegiana de pădure

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Grey Norwegian Forest Cat.jpg

Norvegiana de pădure este o rasă de pisică.

Istoricul și originea[modificare | modificare sursă]

În ciuda taliei mari și al aspectului sălbatic, Norvegiana de pădure nu este un descendent sau un hibrid al vreunei specii de pisică salbatică. Denumită „Norsk Skogkatt” în Norvegia, Norvegiana de pădure este posibil să fi ajuns in nordul Europei acum câteva sute de ani, ca descendent al pisicilor domestice introduse în Europa de catre romani. Mențiuni cu privire la pisici de talie mare, cu părul lung există în mitologia scandinavă. Din moment ce miturile scandinave au fost transmise generațiilor următoare prin viu grai timp de câteva sute de ani înainte de a fi consemnate în poemele Edda, undeva între anul 800 î.Hr. și 1100 î.Hr., este foarte clar că pisicile domestice cu părul lung au existat în Norvegia de foarte mult timp. Clima din nordul Norvegiei a oferit un test aspru acestor pisici. Numai exemplarele cele mai robuste și mai rezistente au supraviețuit, astfel că, de-a lungul secolelor, pisicile au dezvoltat constitutii robuste, blănuri impermeabile, lungi, simturi fine si instincte puternice. Primul club al pisicilor din rasa Norvegiană de pădure a fost fondat în 1934, iar în 1938, primul exemplar din această rasă a fost etalat într-o expoziție felină în Oslo, Norvegia.În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, rasa a fost la un pas de a dispărea, iar încrucișarea cu pisica domestică norvegiană, cu părul scurt amenința existența Norvegienei de pădure, ca rasă pură. Dupa război, crescătorii de pisici din Norvegia au început un program de creștere și selecție pentru a salva rasa de la dispariție. Eforturile lor au fost încununate de succes, iar rasa a fost desemnată pisica națională a Norvegiei de catre regele Olav V. Norvegienele de pădure au sosit în Statele Unite în noiembrie 1979. În 1980, un grup restrâns de crescători americani și-au canalizat eforturile pentru a face posibilă recunoașterea rasei de către oficiile din nordul Americii. Astăzi, rasa este recunoscută de majoritatea asociațiilor si este a patra rasă de pisici, cu părul lung ca și popularitate, potrivit CFA („Cat Fanciers Association”).

Rasa este recunoscută de urmatoarele organizații și oficii internaționale: American Association of Cat Enthusiasts (AACE), American Cat Association (ACA), American Cat Fancier’s Association (ACFA), Canadian Cat Association (CCA), Cat Fanciers’ Association (CFA), Cat Fanciers’ Federation (CFF), The International Cat Association (TICA), United Feline Organization (UFO).

Aspectul exterior și dimensiunile[modificare | modificare sursă]

Deși există unele similitudini între Norvegiana de pădure și rasa Maine Coon, ele sunt rase separate. Maine Coon-ul este mai mare decât norvegiana de pădure, iar caracteristicile corporale ale celor două rase sunt total diferite. Norvegiana de pădure este o pisică robustă cu picioarele din spate musculoase si lungi. Corpul este de lungime medie, bine proporționat și musculos, cu pieptul adânc și o osatură puternică. Forma capului se incadrează într-un triunghi echilateral. Ochii sunt mari si expresivi. Urechile de dimensiuni medii, rotunde continuă linia care uneste obrazul cu baza urechii. Trăsătura care diferențiază, într-adevăr, Norvegiana de pădure de celelalte rase, este blana sa splendidă. Blana sa dublă, deasă și lungă și "coama" regală fac ca Norvegiana de pădure să pară mai mare decat este în realitate. Părul exterior impermeabil și, în mod natural, unsuros protejează puful profund, izolant. Numeroase smocurile de păr ornează urechile, iar labele, de asemenea, bine îmbrăcate cu păr și prevăzute cu smocuri de păr protejează picioarele felinei de gheată și zapadă. Norvegienele de pădure cresc destul de încet, atingănd dezvoltatea deplină în jurul vârstei de 5 ani. Coada este lungă și stufoasă. Tigratul (tabby) cu alb este desenul cel mai frecvent întîlnit, Norvegiana de pădure se găsește într-o gamă variată de culori si desene, excepție făcând acelea care ar indica o eventuală hibridizare (desenul siamezei, culorile ciocolatiu sau liliac). Ochii pot fi în diferite nuanțe de verde, auriu, verde-auriu, în timp ce exemplarele albe pot avea ochi albaștrii sau pot fi ceacâre.

Personalitatea[modificare | modificare sursă]

Nu vă lăsați păcăliți de musculatura bine conturată și de înfățișarea sălbatică. În ciuda anilor petrecuti în sălbăticie, în pădurile norvegiene, sau poate chiar datorita acestora, Norvegiana de padure va prefera sa fie dezmierdată și să se cuibarească în brațele dumneavoastră decât să alerge. Dragălașă, prietenoasă, ele formeaza legături puternice bazate pe afecțiune cu companionii lor umani. Nu se sperie de nimic, adaptându-se cu ușurință majoritații circumstanțelor și stilurilor de viată. Nu sunt pisici zgomotoase, preferând sa-și "spună părerile" prin limbajul trupului. Vor mieuna prelung numai dacă se intamplă ceva total nepotrivit, cum ar fi un castron pentru mâncare gol. Sunt pisici care torc puternic, putându-le auzi dintr-o cameră alăturată. Nu sunt pisici care să vă stea în brațe, preferănd să se tolănească chiar lângă dumneavoastră mai degrabă decât pe dumneavoastră.

Relațiile cu familia și casa[modificare | modificare sursă]

Norvegiana de pădure este medium activă în interiorul casei, vigilentă, cu capacitate de reacție și destul de independentă.

Acceptă prezența copiilor și a altor animale de companie, în special, dacă crește alături de acestia.

În general, sunt obișnuite să trăiască afară, fiind foarte fericite dacă dispun de o curte, dar se adaptează ușor și vieții într-un apartament. Rezistă la temperaturi destul de scăzute și se pare ca le place ploaia.[necesită citare]

Norvegienele de pădure sunt active și jucăușe, menținându-și același temperament și ca adult. Atlete naturale, Norvegienelor de pădure le place să-și investigheze domeniul, să se cațere în vârful bibliotecii sau al pomilor. Ele pot deveni animale numai de interior atâta timp cât li se oferă suficient spațiu, echipament pentru cățărare și multă atenție și afecțiune.

Aspecte particulare[modificare | modificare sursă]

Lungimea blănii variază în funcție de anotimp. Primavara, Norvegiana de pădure își înlatură blana lungă și deasă de iarnă, iar toamna, pe cea de vară, mai scurtă și mai subțire. Aceasta nâparlire este atat de evidenta, incat Norvegiana de padure, vara, aproape ca arata ca o pisica complet diferita, ramanandu-i doar coada stufoasa, zulufii de pe urechi si dintre pernitele degetelor care să vă reamintească de Norvegiana de padure din timpul iernii. In timpul perioadelor de naparlire, perierea meticuloasa, zilnica cu o perie cu dinti fini de metal este absolut necesara pentru a preveni incurcarea si matuirea parului si pentru a limita cantitatea de par depusa pe suprafetele si obiectele din casa dumneavoastra. In celelalte perioade ale anului, blana Norvegienei de padure necesita un minim de îngrijire. Perierea blănii, o dată pe săptămână este, de obicei, suficientă, pentru a preveni încurcarea si pierderea luciului acesteia.

Boli și afecțiuni curente[modificare | modificare sursă]

În general, Norvegienele de pădure sunt niște pisici rezistente și sănătoase, care, cu o alimentație adecvată, mișcare, îngrijire medical veterinară (vaccinări, deparazitări, controale periodice, etc.) și afectiune din partea stapanului, vor fi longevive.

Nu sunt semnalate probleme de ordin gentic, specifice Norvegienei de pădure. Sunt predispuse afecțiunilor curente specifice felinelor in general, fară o frecvență crescuta a uneia dintre ele. Masculii nu sunt feriti de sindromul urologic felin (formarea de pietricele la nivel renal sau vezical), motiv pentru care trebuie avuta o atentie sporita asupra alimentatiei si aparitiei eventualelor dificultati de urinare.

Dupa o anumita varsta, in functie si de individ, au tendinta de a depune tartru dentar, cu predilectie pe molari si carnasiere.

Norvegienele de pădure sunt foarte gurmande, fiind predispuse obezitatii. Din acest motiv este indicat, pe cat posibil, sa li se administreze o cantitate limitata si adecvata de alimente.

Ideal este ca dupa varsta de 6-8 ani, chiar daca aveti un exemplar sanatos, sa-i faceti un control de rutina si cateva investigatii (ecografie, radiografie, analize de sange si urina) pentru a depista din timp eventualele sensibilitati si pentru a incerca remedierea acestora printr-o alimentatie corespunzatoare sau cu ajutorul unui tratament adecvat.

Speranta medie de viață a Norvegienei de padure este intre 10-14 ani.


Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Norvegiana de pădure

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Norvegiana de padure