Nod (ecuație diferențială)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În matematică comportarea unei ecuații diferențiale liniare autonome⁠(d) în jurul unui punct critic⁠(d) este un nod dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

Orice cale converge către sau se îndepărtează de punctul critic (în funcție de ecuația respectivă) când (sau când ). În plus, fiecare cale se apropie de punctul asimptotic printr-o linie.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en George F. Simmons, Differential equations with applications and historical notes, Second edition, pp. 447–448.