Nigel Andrews

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nigel Andrews
Date personale
Născut (77 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațieautor de non-ficțiune[*]
critic de film[*] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Cambridge
Jesus College[*][[Jesus College (constituent college of the University of Cambridge, England)|​]]
London Business School[*][[London Business School (business school in London, England)|​]]

Nigel Andrews (n. )[1] este un critic de film britanic cunoscut mai ales pentru că a fost o lungă perioadă critic principal de film al ziarului Financial Times.

Biografie[modificare | modificare sursă]

După absolvirea Universității Cambridge, Andrews și-a început cariera profesională, lucrând ca redactor al seriei de cărți Cinema One a British Film Institute și pe post de critic de film al publicațiilor Sight & Sound și Monthly Film Bulletin. A contribuit pentru prima dată la Financial Times la 12 mai 1972[2] și a devenit recenzent săptămânal obișnuit din 23 martie 1973.[3] A scris cărți despre John Travolta, Arnold Schwarzenegger și filmul Fălci (1975).[4][5] Pe 20 decembrie 2019, ziarul Financial Times a anunțat că Andrews va renunța la postul de critic săptămânal de film după o activitate de 46 de ani.[6]

În anii 1985 și 2002 Andrews a obținut premiul pentru criticul britanic al anului decernat la galele British Press Awards.[5][7]

Andrews a participat la sondajul criticilor Sight & Sound din 2012, enumerând cele zece filme preferate ale sale: Aguirre, The Wrath of God, Annie Hall, Cetățeanul Kane, Nașul: Partea a II-a, Hour of the Wolf, Melancholia, Spirited Away, Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives, Vertigo și The Wild Bunch.[8]

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • Horror films (Gallery Books, New York, 1985)
  • True Myths of Arnold Schwarzenegger: The Life and Times of Arnold Schwarzenegger, from Pumping Iron to Governor of California (Bloomsbury, Londra, 1995, rev. 2003)
  • Travolta: The Life (Bloomsbury Pub., New York, 1998)
  • "Jaws": The Ultimate A-Z (Bloomsbury Pub., New York, 1999)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ANDREWS, Nigel John, Who's Who 2015, A & C Black, 2015; online edn, Oxford University Press, 2014
  2. ^ Sickness can be fun, Financial Times, 12 May 1972, page 3
  3. ^ 1776 and All That, Financial Times, 2 March 1973
  4. ^ Andrews, Nigel () [11 August 1983]. „Michael Cimino”. În Andrew Britton. Talking Films: The Best of the Guardian Film Lectures. London, England: Fourth Estate Ltd. p. 246. ISBN 1-872180-17-5. 
  5. ^ a b „Nigel Andrews - biography”. Bloomsbury Publishing. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „FT film critic Nigel Andrews to step down after 46 years and 10,000 reviews”. Financial Times. . Accesat în . 
  7. ^ „British Press Awards: Past winners”. Press Gazette. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Nigel Andrews - The Greatest Films of All Time 2012”, British Film Institute, arhivat din original la , accesat în  

Legături externe[modificare | modificare sursă]