Sari la conținut

Nicolae Cabasila

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nicolae Cabasilla
Date personale
Născut1322[1] Modificați la Wikidata
Salonic, Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
Decedat1391 (69 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba greacă bizantină
limba greacă veche[3] Modificați la Wikidata

Nicolae Cabasila (n. 1319/23 [4] - d. 1391) a fost un scriitor laic[5], teolog și mistic bizantin, apropiat al împăratului Ioan al VI-lea Cantacuzino, împreună cu care s-a retras la mănăstire.

În disputa isihastă a ținut partea monahilor din Athos, deși a preferat să urmeze o cale spirituală mai puțin mistică decât doctrina energiilor necreate.

Cabasila este un sfânt al Bisericii Ortodoxe și este comemorat pe data de 20 iunie.

Nicolae Cabasila s-a născut la Tesalonic în jurul anului 1322. Se trăgea, prin tatăl său, din familia Chamaetos, dar la maturitate a preferat să-și ia numele de familie al mamei sale: Cabasila, o familie veche și renumită în imperiu la acea vreme.

Dascălii săi, în învățătura profană (literară și filosofică) și cea spirituală au fost:

  • Nil Cabasila - teolog renumit pentru tratatele sale împotriva Latinilor, oponent al încercărilor de unire dintre Biserica Ortodoxă (a Orientului) și Biserica Catolică (a Occidentului); a fost arhiepiscop al Tesalonicului timp de doi ani (1361-1363).
  • Dorotei Vlates - unul din părinții spirituali cei mai renumiți din Tesalonic; la 1355 acesta a fondat, împreună cu fratele său Marcu, pe acropola Salonicului, Mănăstirea Pantocratorului (1355), care le poartă astăzi numele (Mănăstirea Vlatadon); mai apoi a devenit arhiepiscop al Tesalonicului (1371-1379)
  • Grigore Palama (1296-1359) - viitor arhiepiscop de Tesalonic (1347-1359), unul dintre cei mai profunzi și mai originali teologi ai Bisericii Ortodoxe din secolul al XIV-lea.
  • Isidor Buheiras - viitor Patriarh de Constantinopol (1347-1349/50), care îndruma mai multe cercuri de laici practicanți ai Rugăciunii lui Iisus, la care participa și tânărul Nicolae Cabasila.

În timpul studiilor la Școala de Filosofie din Constantinopol (prin anii 1340-1350) izbucnește disputa palamită, dar Cabasila se arată mai interesat de viața socială și politică.

Opera sa principală este Viața în Hristos - Περι της εν Χριστω ζωης (editată de W. Gass, 1849), în care expune principiul conform căruia unirea cu Hristos este actualizată și desăvârșită prin trei dintre tainele Bisericii, anume botezul, mirungerea și euharistia.

Mai este cunoscut un Comentariu la Sfânta Liturghie (sau: Tâlcuirea Dumnezieștii Liturghii), în care arată de asemenea arată o profundă înțelegere a sacramentelor și vieții liturgice.

A mai scris omilii pe diverse teme. O mare parte din textele sale sunt încă needitate.

  1. ^ Nicolas Cabasilas, Catalogue of the Library of the Pontifical University of Saint Thomas Aquinas 
  2. ^ „Nicolae Cabasilla”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Data exactă a nașterii sale nu este cunoscută. S-a născut în jurul anului 1322, între 1319 și 1323.
  5. ^ Până nu demult o parte a istoriografiei ecleziastice îl confunda cu unchiul său, Nil Cabasila, al cărui nume de laic era tot Nicolae. Cum Nil Cabasila a fost arhiepiscop al Tesalonicului timp de doi ani (1361-1363), prin confuzie se considera că Nicolae Cabasila (acesta) a fost episcop.

Acest articol folosește informații din:

Legături externe

[modificare | modificare sursă]