Sari la conținut

Nicolae Iolu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nicolae Iolu
Date personale
Născutsecolul al XX-lea Modificați la Wikidata
Decedatsecolul al XX-lea Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieaviator Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Virtutea Aeronautică ()  Modificați la Wikidata

Nicolae Iolu (n. secolul al XX-lea – d. secolul al XX-lea) a fost un pilot român de aviație, as al Aviației Române din cel de-al Doilea Război Mondial.

A absolvit Școala de subofițeri naviganți la 1 decembrie 1939, obținând brevetul de pilot de război și fiind avansat la gradul de adjutant stagiar aviator.[1]

Adjutantul stagiar av. Nicolae Iolu a fost decorat cu Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu 1 baretă (4 noiembrie 1941) „pentru eroismul dovedit în lupta aeriană dela Rezeni, când a doborît un avion inamic și în lupta aeriană dela Limanul Hagibei, când a doborît un avion sovietic. Are 70 misiuni pe front cu un deosebit curaj”[2] și clasa Crucea de Aur cu 2 barete (16 februarie 1944) pentru bravura dovedită în „luptele de pe frontul Stalingrad, unde a executat 26 misiuni de vânătoare”.[3]

A fost înaintat (în 1944 sau anterior) la gradul de adjutant aviator.

  1. ^ Decizia Ministerului Aerului și Marinei nr. 646 din 22 decembrie 1939 pentru înaintări, publicată în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 4 din 4 ianuarie 1940, partea I-a, p. 33.
  2. ^ a b Decretul Regal nr. 3.038 din 4 noiembrie 1941 pentru conferiri de ordine și decorații de războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 272 din 15 noiembrie 1941, partea I-a, p. 7.129.
  3. ^ a b Decretul Regal nr. 359 din 16 februarie 1944 pentru conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 53 din 3 martie 1944, partea I-a, p. 1.745.