Nicodim Rotov

Date personale
Nicodim Rotov

Născut	15 octombrie 1929 Frolovo^⁠(d), RSFS Rusă, URSS
Decedat	5 septembrie 1978 (48 de ani)^[1]^[2] Vatican^[3]
Înmormântat	Cimitirul Sfântul Nicolae[*]
Cetățenie	Uniunea Sovietică
Religie	Biserica Ortodoxă
Ocupație	preot
Funcția episcopală
Premii	Red jugoslovanske zastave[][[Red jugoslovanske zastave \|]] Ordinul Phoenix[] وسام الأرز[] Ordinul Sfântului Întocmai cu Apostolii, Marele Cneaz al Vladimir[] čestný doktorát Evangelické teologické fakulty v Praze[*] (4 iunie 1963)^[4]
Modifică date / text

Nicodim (în rusă Никодим), pe numele de mirean Boris Gheorghievici Rotov (în rusă Борис Георгиевич Ротов; n. 15 octombrie 1929, Frolovo^⁠(d), RSFS Rusă, URSS – d. 5 septembrie 1978, Vatican) a fost un cleric ortodox rus. == Legături externe ==

Biografia

Mitropolitul Nicodim (Boris Gheorghievici Rotov) a fost una dintre cele mai importante personalități ale Ortodoxiei ruse din secolul al XX-lea. Cunoscut pentru activitatea sa ecumenică și pentru deschiderea sa față de dialogul cu celelalte Biserici creștine, el a devenit o figură centrală în relațiile dintre Patriarhia Moscovei și Vatican. În calitate de președinte al Departamentului pentru Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Moscovei, a reprezentat Biserica Ortodoxă Rusă la numeroase întâlniri și conferințe internaționale, fiind considerat unul dintre cei mai influenți ierarhi ai vremii sale.

În anul 1971, după alegerea lui Serghei Izvekov ca patriarh al Moscovei și al întregii Rusii, sub numele de Pimen I, mitropolitul Nicodim și-a continuat activitatea diplomatică și misionară, devenind principalul reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse în dialogul cu celelalte confesiuni creștine. Prin numeroasele sale călătorii și întâlniri oficiale, acesta a contribuit la îmbunătățirea relațiilor dintre Ortodoxie și Biserica Romano-Catolică.

În septembrie 1978, mitropolitul Nicodim a întreprins o vizită pastorală în Italia. El a ajuns mai întâi la Milano, unde activa unul dintre cei mai apropiați ucenici ai săi, arhimandritul Evloghios Hessler, exarh al Patriarhiei Moscovei pentru Italia. În timpul șederii sale, mitropolitul a participat la slujbe religioase, s-a întâlnit cu membrii comunității ortodoxe ruse și a discutat despre situația pastorală a credincioșilor ortodocși din Italia.

Ulterior, Nicodim și Evloghios Hessler s-au deplasat la Roma pentru a participa la o audiență privată oferită de noul papă, Ioan Paul I, ales pe tronul pontifical cu doar câteva săptămâni înainte. Întâlnirea s-a desfășurat într-o atmosferă cordială și a reprezentat încă un pas în apropierea dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Romano-Catolică, apropiere pe care mitropolitul Nicodim o susținuse de-a lungul întregii sale activități.

Potrivit mărturiilor contemporane, după discuțiile purtate, papa l-a invitat pe mitropolit la o cafea. La puțin timp după ce a consumat băutura, Nicodim s-a simțit rău, s-a prăbușit și a suferit un infarct miocardic fatal. A murit în brațele papei Ioan Paul I, la vârsta de numai 49 de ani, evenimentul petrecându-se chiar în prezența ucenicului său, arhimandritul Evloghios Hessler.

Moartea sa neașteptată a produs o puternică emoție atât în lumea ortodoxă, cât și în cea catolică. De-a lungul anilor au apărut numeroase speculații și teorii privind circumstanțele decesului său. Unele surse au sugerat existența unor legături cu serviciile secrete sovietice, în timp ce alte ipoteze au susținut că băutura consumată de mitropolit ar fi fost destinată papei și ar fi fost otrăvită. Aceste teorii nu au fost însă niciodată demonstrate și nu există dovezi istorice care să le confirme.

Din punct de vedere istoric, singurul fapt cert este că mitropolitul Nicodim Rotov a murit subit, la Vatican, în timpul unei audiențe acordate de papa Ioan Paul I. Moartea sa a rămas unul dintre cele mai neobișnuite și discutate episoade din istoria relațiilor dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Romano-Catolică și a contribuit la crearea unei aure de mister în jurul personalității sale.

Decorații

Decorații rusești

Decorații străine

Note

↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în 27 aprilie 2014.
↑ „Nikodim” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. OL 19088695W. Wikidata Q237227. Accesat în 9 octombrie 2017.
↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în 31 decembrie 2014.
↑ Jan Roskovec; Ota Halama, ed. (2019). „Sto let evangelické teologické fakulty v Praze” (în cehă). Praga: Protestant Theological Faculty – Charles University[*]. p. 245. Wikidata Q86910225.

[wdref-b61f5d9fca263cf268c68c05041c9df4-1] Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în 27 aprilie 2014.

[wdref-2805ad4f33632f3d417c8e820041d537-2] „Nikodim” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. OL 19088695W. Wikidata Q237227. Accesat în 9 octombrie 2017.

[wdref-b89d2e19558d7484e68694a0e419bcd3-3] Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în 31 decembrie 2014.

[wdref-791ff04e9483ace200101c99f02a06b0-4] Jan Roskovec; Ota Halama, ed. (2019). „Sto let evangelické teologické fakulty v Praze” (în cehă). Praga: Protestant Theological Faculty – Charles University[*]. p. 245. Wikidata Q86910225.

[1]

[2]

[3]

[4]