Nelumbo nucifera

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Nelumbo nucifera
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnPlantae
SubregnViridiplantae
InfraregnStreptophyta
DiviziuneTracheophyta
SubdiviziuneSpermatophytes
OrdinProteales
FamilieNelumbonaceae
GenNelumbo
Nume binomial
Nelumbo nucifera
Gaertn., 1788
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nelumbo nucifera, cunoscută și sub simplul nume de lotus, este una din cele două specii de plante acvatice existente din familia Nelumbonaceae.

Plantele de lotus sunt adaptate să crească în zonele inundabile ale râurilor lente și zonele de deltă. Plantele produc sute de mii de semințe în fiecare an, care cad pe fundul iazurilor. În timp ce unele germinează imediat, iar cele mai multe sunt consumate de animale sălbatice, restul semințelor pot rămâne inactive pentru o perioadă lungă de timp, cât iazul este uscat. În timpul inundațiilor, sedimentele care conțin aceste semințe sunt înmuiate, iar semințele latente se rehidratează și creează o nouă de lotus. În condiții favorabile, semințele acestor plante acvatice perene pot rămâne viabile timp de mulți ani. Cele mai vechi semințe de lotus înregistrate care au germinat aveau 1.300 de ani, fiind recuperate dintr-un lac uscat din nord-estul Chinei.[1]

Planta are un areal nativ foarte larg, din India centrală și de nord (la altitudini de până la 1400 m în sudul munților Himalaya[2]), până în Indochina de nord și Asia de Est, spre nord până în regiunea Amur (populațiile rusești au fost uneori menționate ca „Nelumbo komarovii”), cu populații izolate la Marea Caspică.[3] Astăzi specia este întâlnită și în sudul Indiei, Sri Lanka, practic toată Asia de sud-est, Noua Guinee și nordul și estul Australiei, deși acest lucru este, probabil, rezultatul unei translocații umane. Cultivarea plantei are o istorie foarte lungă, de c. 3000 de ani, datorată în speță semințelor sale comestibile. Este frecvent cultivată în grădini de apă. Este floarea națională a Indiei și a Vietnamului.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Lotusul este adesea confundat cu nuferii adevărați de genul Nymphaea, în special N. caerulea, „lotusul albastru”. De fapt, mai multe sisteme mai vechi, precum Bentham & Hooker, care este utilizat pe scară largă în subcontinentul indian, se referă la lotus cu vechiul sinonim Nymphaea nelumbo.

Botanică[modificare | modificare sursă]

Planta de lotus
Receptacul carpelar de lotus

Rădăcinile de lotus sunt ancorate în fundul iazurilor sau râurilor, în timp ce frunzele plutesc pe suprafața apei sau sunt susținute deasupra luciului. Florile sunt de obicei găsite pe tulpini groase, care cresc cu câțiva centimetri deasupra frunzelor. Tulpinile frunzelor (pețiolurile) pot avea până la 2 metri lungime, ceea ce permite plantelor să crească în apă adânci[4] și o răspândire orizontală de 1 m.[5] Frunzele pot avea până la 80 cm în diametru, în timp ce flori distincte pot avea până la 30 cm în diametru.[6]

Unele cercetări raportează că lotusul are capacitatea remarcabilă de a-și regla temperatura florilor într-un interval îngust într-un mod similar oamenilor și altor animale cu sânge cald.[7] Roger S. Seymour și Paul Schultze-Motel, fiziologi de la Universitatea din Adelaide, Australia, au descoperit că florile de lotus care înfloreau în Grădina Botanică Adelaide mențineau o temperatură constantă de 30–35 °C, chiar și atunci când temperatura aerului scădea la 10 °C. Autorii suspectează că florile pot face acest lucru pentru a atrage insecte polenizatoare cu sânge rece. Studii publicate în revistele Nature și Philosophical Transactions: Biological Sciences în 1996 și 1998 conțin contribuții importante în domeniul plantelor termoregulate, generatoare de căldură. Sunt cunoscute alte două specii capabile să își regleze temperatura: Symplocarpus foetidus și Philodendron selloum.

Un individ de lotus poate trăi peste o mie de ani și are capacitatea rară de a se revigora după stază. În 1994, o sămânță dintr-un lotus sacru, datat la aproximativ 1.300 de ani ± 270 de ani vechime, a fost germinat cu succes.[8][9]

Tradiționalul Lotus Sacru este rudă îndepărtată cu Nymphaea caerulea, dar posedă o chimie similară. Nymphaea caerulea și Nelumbo nucifera conțin alcaloizii nuciferină și aporfină.

Genomul lotusului sacru a fost secvențiat în mai 2013.[10][11][12]

Compoziție chimică[modificare | modificare sursă]

În frunzele plantei se găsesc flavonolul miquelianină, precum și alcaloizii (+)-(1- R)-coclaurină și (−)-(1S)-norcoclaurină.[13] Planta conține, de asemenea, nuciferină, neferine și mulți alți alcaloizi benzilisoquinolinici cu proprietăți medicinale.

Semnificație culturală și religioasă[modificare | modificare sursă]

Un motiv indian de lotus pe un templu hindus. Nelumbo nucifera este floarea națională a Indiei.

Nelumbo nucifera este specia de lotus sacru pentru hinduși și budiști.[14] În arta asiatică, un tron de lotus este o floare de lotus stilizată utilizată drept scaun sau bază pentru o persoană importantă. Este un piedestal obișnuit pentru personajele divine în arta budistă și hindusă și de multe ori întâlnit în arta Jain. Originar din arta indiană, a urmat religiile indiene înspre Asia de Est. Florile de lotus sunt, de asemenea, ținute în mână de aceste personaje.[15][16][17][18][19]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Shen-Miller, J.; Schopf, J. W.; Harbottle, G.; Cao, R.-j.; Ouyang, S.; Zhou, K.-s.; Southon, J. R.; Liu, G.-h. (). „Long-living lotus: Germination and soil -irradiation of centuries-old fruits, and cultivation, growth, and phenotypic abnormalities of offspring”. American Journal of Botany. 89 (2): 236–47. doi:10.3732/ajb.89.2.236. PMID 21669732. 
  2. ^ Pulok K. Mukherjee; Debajyoti Mukherjee; Amal K. Maji; S. Rai; Michael Heinrich (). „The sacred lotus (Nelumbo nucifera)– phytochemical and therapeutic profile”. Journal of Pharmacy and Pharmacology. 61 (4): 407–422. doi:10.1211/jpp.61.04.0001. PMID 19298686. 
  3. ^ Yi Zhang; Xu Lu; Shaoxiao Zeng; Xuhui Huang; Zebin Guo; Yafeng Zheng; Yuting Tian; Baodong Zheng (). „Nutritional composition, physiological functions and processing of lotus (Nelumbo nucifera Gaertn.) seeds: a review”. Phytochem Rev. 14 (3): 321–334. doi:10.1007/s11101-015-9401-9. 
  4. ^ „Nelumbo nucifera”. Royal Botanic Gardens, Kew. Accesat în . 
  5. ^ „Nelumbo nucifera - Gaertn”. Plants for a Future. Accesat în . 
  6. ^ „Nelumbo nucifera | sacred lotus”. Royal Horticultural Society. . Accesat în . 
  7. ^ Yoon, Carol Kaesuk (). „Heat of Lotus Attracts Insects And Scientists”. The New York Times. New York Times. Accesat în . 
  8. ^ Shen-Miller; Mudgett, M. B.; William Schopf, J.; Clarke, S.; Berger, R.; et al. (). „Exceptional seed longevity and robust growth: Ancient sacred lotus from China”. American Journal of Botany. 82 (11): 1367–1380. doi:10.2307/2445863. JSTOR 2445863. 
  9. ^ Shen-Miller, J. (). „Long-living lotus: germination and soil gamma-irradiation of centuries-old fruits, and cultivation, growth, and phenotypic abnormalities of offspring”. American Journal of Botany. 89 (2): 236–247. doi:10.3732/ajb.89.2.236. PMID 21669732. Sacred lotus (Nelumbo nucifera) has been cultivated as a crop in Asia for thousands of years. An ≈1300-yr-old lotus fruit, recovered from an originally cultivated but now dry lakebed in northeastern China, is the oldest germinated and directly 14C-dated fruit known. In 1996, we traveled to the dry lake at Xipaozi Village, China, the source of the old viable fruits. 
  10. ^ Ming, Ray; VanBuren, Robert; Liu, Yanling; Yang, Mei; Han, Yuepeng; et al. (). „Genome of the long-living sacred lotus (Nelumbo nucifera Gaertn.)”. Genome Biology. 14 (5): R41. doi:10.1186/gb-2013-14-5-r41. PMC 4053705 Accesibil gratuit. PMID 23663246. 
  11. ^ „Sacred Lotus Genome Sequence Enlightens Scientists”. Science Daily. . Accesat în . 
  12. ^ Wolpert, Stuart (). „Scientists sequence genome of 'sacred lotus,' which likely holds anti-aging secrets”. UCLA Newsroom. Accesat în . 
  13. ^ Kashiwada, Y.; Aoshima, A.; Ikeshiro, Y.; Chen, Y. P.; Furukawa, H.; Itoigawa, M.; Fujioka, T.; Mihashi, K.; Cosentino, L. M. (). „Anti-HIV benzylisoquinoline alkaloids and flavonoids from the leaves of Nelumbo nucifera, and structure–activity correlations with related alkaloids”. Bioorganic & Medicinal Chemistry. 13 (2): 443–448. doi:10.1016/j.bmc.2004.10.020. PMID 15598565. 
  14. ^ „Nelumbo nucifera (sacred lotus)”. Kew. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Jansen, Eva Rudy, The Book of Hindu Imagery: The Gods and their Symbols, p. 18, 1993, Binkey Kok Publications, ISBN: 9074597076, 9789074597074, google books
  16. ^ Krishan, Yuvrajmm, Tadikonda, Kalpana K., The Buddha Image: Its Origin and Development, pp. 65, 78, 1996, Bharatiya Vidya Bhavan, ISBN: 8121505658, 9788121505659, google books
  17. ^ Moore, Albert C., Klein, Charlotte, Iconography of Religions: An Introduction, p. 148, 1977, Chris Robertson, ISBN: 0800604881, 9780800604882, google books
  18. ^ Rodrigues, H, "The Sacred Lotus Symbol" Arhivat în , la Wayback Machine., Mahavidya, 2016
  19. ^ Shakti, M. Gupta (). Plant Myths and Traditions in India. Netherlands: Brill Publishers. pp. 65–67. 
  • Getty, Alice, The gods of northern Buddhism : their history, iconography and progressive evolution through the northern Buddhist countries, 1914, Oxford, fully online
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Nelumbo_nucifera&oldid=15932657