NISOI DESPOTIKO KAI STRONGYLO KAI THALASSIA ZONI
Nisoi Despotikό kai Strongylό kai Thalassia Zoni | |
Poziția | Egeea de Sud![]() |
---|---|
Coordonate | 36°57′46″N 24°59′39″E / 36.962778°N 24.994167°E |
Suprafață | 1.858 ha[1] ![]() |
Cod Natura 2000 | GR4220017 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
NISOI DESPOTIKO KAI STRONGYLO KAI THALASSIA ZONI este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[2], sit de importanță comunitară — SCI) din Grecia întinsă pe o suprafață de 1.858,34 ha, integral pe uscat.
Localizare[modificare | modificare sursă]
Centrul sitului NISOI DESPOTIKO KAI STRONGYLO KAI THALASSIA ZONI este situat la coordonatele 36°57′38″N 24°59′41″E / 36.960504°N 24.994825°E.
Înființare[modificare | modificare sursă]
Situl NISOI DESPOTIKO KAI STRONGYLO KAI THALASSIA ZONI a fost declarat sit de importanță comunitară în august 1996 pentru a proteja . Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în martie 2011[2].[3][4]
Biodiversitate[modificare | modificare sursă]
Situată în ecoregiunile marină mediteraneană și mediteraneană, aria protejată conține 9 habitate naturale: Straturi cu Posidonia (Posidonion oceanicae), Recifuri, Faleze cu vegetație de Limonium spp. endemic de pe coastele mediteraneene, Dune de coastă cu Juniperus spp., Râuri mediteraneene cu debit intermitent, cu specii de Paspalo-Agrostidion, Matorral arborescenți cu Juniperus spp., Sarcopoterium spinosum phryganas, Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Peșteri marine scufundate complet sau parțial.[4]
La baza desemnării sitului se află un număr nedeclarat de specii protejate:[3]
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 1 specie de nevertebrate.[3]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ http://natura2000.eea.europa.eu/Natura2000/SDF.aspx?site=GR4220017 Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b Law 3937/29-3-11 (OJ 60 A)
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for NISOI DESPOTIKO KAI STRONGYLO KAI THALASSIA ZONI”. Accesat în .
- ^ a b „NISOI DESPOTIKO KAI STRONGYLO KAI THALASSIA ZONI”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .