Mircea Dimitriu
 | Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
| Mircea Dimitriu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1891  |
| Decedat | 1953 (62 de ani) |
| Ocupație | militar |
| Activitate | |
| Gradul | general-maior |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Mondial |
Modifică date / text  | |
Mircea Dimitriu, alternativ Mircea Dumitriu, (n. 1891 – d. 1953) a fost un general român, care a luptat în al doilea război mondial.
Funcții deținute[modificare | modificare sursă]
A absolvit Școala de Ofițeri de infanterie în 1911.[1] A fost înaintat la gradul de colonel la 1 aprilie 1936 și la gradul de general de brigadă la 10 mai 1941.[1]
- 1941 – 1942 - Comandant adjunct al Diviziei 15 Infanterie.
- 1942 – 1943 - Comandantul Armatei de Rezervă.
- 1943 – 1944 - General Maior - Comandantul Diviziei 13 Infanterie.
- 1944 - Comandantul Diviziei 13 Infanterie Instrucție.
- 1944 - Prizonier de război.
- 1945 – 1946 - Comandantul Corpului 4 Armată.
Situația militară critică din anul 1944 a determinat Marele Cartier General să ordone, la data de 10 aprilie, Părții Operative a Diviziei a 13-a Infanterie, comandată de generalul Mircea Dimitriu, să se deplaseze pe frontul din Moldova, la dispoziția Corpului 1 Armată.
La 26 august 1944, generalul M.S. Șumilov a cerut unităților române să reia armele și să lupte împotriva trupelor ungare și germane. Generalul Mircea Dimitriu, comandantul diviziei, a acceptat (fără a avea niciun ordin de la comandamentele superioare în acest sens). „Moralul ofițerilor și trupei – consemna jurnalul său de operații – era foarte bun; gândul că de aici se vor pune în marș către Ardeal, către luptă, le dădea puteri noi”. De fapt, trupa a fost din nou dezarmată și dirijată către lagărul de prizonieri de la Roman, provocând „cea mai cumplită consternare și durere”. Generalul Dimitriu și-a luat rămas bun de la ofițerii săi „plângând”.
Generalul de divizie Mircea Dimitriu a fost trecut în cadrul disponibil la 9 august 1946, în baza legii nr. 433 din 1946, și apoi, din oficiu, în poziția de rezervă la 9 august 1947.[2]
Decorații[modificare | modificare sursă]
Ordinul „Steaua României” în gradul de ofițer (8 iunie 1940)[3]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Decretul Conducătorului Statului Român nr. 1.358 din 9 mai 1941 pentru înălțări în grad, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 109 din 10 mai 1941, partea I-a, p. 2.529.
- ^ Decretul Regal nr. 1.652 din 7 august 1947 pentru treceri în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXV, nr. 191 din 20 august 1947, partea I-a, p. 7.499.
- ^ Decretul Regal nr. 1.905 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Steaua României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.783.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
 | Acest articol biografic despre un general român este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |