Minimax

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la conceptul din teoria jocurilor. Pentru alte sensuri, vedeți Minimax (dezambiguizare).

Minimax (numit uneori minmax) este o regulă de decizie utilizată în teoria jocurilor, statistică și filosofie și care constă în minimizarea pierderii maxime posibile. Alternativ, abordarea poate fi și cea a maximizării câștigului minim (maximin). A început din teoria jocului cu sumă zero cu doi jucători, acoperind atât cazurile în care jucătorii fac mutări alternativ și cele în care fac mutări simultan. Regula a fost extinsă și la jocuri mai complexe și la procese generale de luare a deciziilor în condiții de incertitudine.

Teoria jocurilor[modificare | modificare sursă]

În teoria jocurilor simultane, o strategie minimax este o strategie mixtă care face parte din soluția unui joc cu sumă zero. În jocurile cu sumă zero, soluția minimax este aceeași cu echilibrul Nash.

Teorema Minimax[modificare | modificare sursă]

Teorema minimax afirmă că:

Oricare ar fi jocul cu sumă zero cu strategii finite și doi jucători, există o valoare V și o strategie mixtă pentru fiecare jucător, astfel încât (a) Dată fiind strategia lui 2, câștigul lui 1 este V, și (b) Dată fiind strategia lui 1, câștigul lui 2 este -V.

Echivalent, strategia jucătorului 1 îi garantează un câștig de V indiferent de strategia jucătorului 2, și în același timp jucătorul 2 își poate garanta un câștig de -V. Numele de minimax apare deoarece fiecare jucător încearcă, la fiecare pas, să minimizeze câștigul maxim al celuilalt — deoarece jocul este cu sumă zero, își maximizează astfel propriul câștig minim.

Această teoremă a fost enunțată de John von Neumann[1], care a afirmat: "Din câte pot vedea, nu poate să existe o teorie a jocurilor … fără acea teoremă … am considerat că nimic nu merita publicat până când nu a fost demonstrată teorema minimax".[2]

Exemplu[modificare | modificare sursă]

B alege B1 B alege B2 B alege B3
A alege A1     +3     -2     +2
A alege A2     -1      0     +4
A alege A3     -4     -3     +1

Următorul exemplu de joc cu sumă zero, în care A și B mută simultan, ilustrează soluțiile minimax. Se presupune că fiecare jucător are la dispoziție trei variante, și se consideră matricea câștigurilor A afișată la dreapta. Se presupune că matricea câștigurilor lui B este aceeași matrice, cu semnele schimbate. Atunci, alegerea minimax pentru A este A2 deoarece cel mai prost rezultat posibil este să piardă 1, în timp ce alegerea minimax pentru B este B2 deoarece cel mai slab rezultat pe care îl poate obține este 0. Totuși, această soluție nu este stabilă, deoarece dacă B crede că A va alege A2, atunci B va alege B1 pentru a câștiga 1; apoi dacă A crede că B va alege B1 atunci A va alege A1 pentru a câștiga 3; apoi B va alege B2; și în cele din urmă ambii jucători vor realiza dificultatea deciziei, deci este necesară o strategie mai stabilă.

Unele variante sunt dominate de altele și pot fi eliminate: A nu va alege A3 deoarece și A1 și A2 produc rezultate mai bune, indiferent de ce alege B; B nu va alege B3 deoarece B2 va produce un rezultat mai bun, indiferent ce alege A.

A poate evita o pierdere așteptată de peste 1/3 alegând A1 cu probabilitatea 1/6 și A2 cu probabilitatea 5/6, indiferent ce alege B. B poate asigura un câștig așteptat de cel puțin 1/3 folosind o strategie aleatoare de alegere, cu B1 cu probabilitatea 1/3 și B2 cu probabilitatea 2/3, indiferent ce alege A. Aceste strategii minimax mixte sunt stabile și nu mai pot fi îmbunătățite.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Von Neumann, J: Zur theorie der gesellschaftsspiele Math. Annalen. 100 (1928) 295-320
  2. ^ John L Casti (1996). Five golden rules: great theories of 20th-century mathematics – and why they matter. New York: Wiley-Interscience. p. p. 19. ISBN 0-471-00261-5. http://worldcat.org/isbn/0-471-00261-5