Mihail Voicu (general)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mihail Voicu
Mihail Voicu.jpg
Mihail Voicu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiepersonal militar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral de brigadă  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Mondial  Modificați la Wikidata

Mihail A. Voicu (n. 2 februarie 1890, comuna Hângulești, județul Râmnicu-Sărat - d. 17 august 1961, Gherla) a fost un general român, care a luptat în al Doilea Război Mondial.

Studii militare[modificare | modificare sursă]

  • Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (1910-1912); [1]
  • Școala Superioară de Război (1919-1921).

Evoluția în carieră[modificare | modificare sursă]

Grade militare[modificare | modificare sursă]

A fost avansat, succesiv, la următoarele grade militare: sublocotenent în 1912, locotenent în 1915, căpitan în 1917, maior în 1920, locotenent-colonel în 1930, colonel în 1936.[1]

Funcții militare[modificare | modificare sursă]

Și-a început cariera comandant de pluton în Regimentul 16 Artilerie, Regimentul 2 Obuziere (1912-1916), apoi comandant de baterie în Regimentul 1 Artilerie Grea (1916- 1917). A primit funcții în Marele Cartier General (1917-1919). A fost numit profesor în Centrul de instrucție al artileriei-Mihai Bravu, comandant al Regimentului 35 Artilerie, Regimentului 2 Artilerie grea, Regimentului 24 Artilerie (1921-1938) După ce a fost șef serviciu în Marele Stat Major (1938-1939) a fost numit comandant al Brigăzii 5 Artilerie (1939-1942), comandant al artileriei Diviziei 21 Infanterie (1942), comandant al artileriei Corpului 4 Armată (1942-1943), comandant al Diviziei 14 Infanterie (21 martie 1943 - 14 octombrie 1944), comandant al Diviziei 2 Infanterie (24 octombrie 1944 - 12 mai 1945), locțiitor al comandantului Corpului 4 Armată Teritorial (1945-1946), funcții în Marele Stat Major (1946-1947).[1]

A fost decorat la 27 ianuarie 1942 cu Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor.[2] A fost înaintat la gradul de general de brigadă la 31 octombrie 1942.[3]

Campanii militare[modificare | modificare sursă]

A participat la campania din 1913 și la cele două războaie mondiale.[1]

A fost decorat la 4 august 1945 cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cu spade, clasa III, „pentru bravura și devotamentul de care a dat dovadă, în conducerea diviziei sale distingându-se în special în luptele din zilele de 14-23 Noemvrie 1944, reușind să cucerească în mod succesiv localitățile Tapio, Szecszo, Koka, Dand, Valko și Vacszentlazlo. A luat apoi contact cu inamicul la prima centură de apărare a Budapestei, unde deși puternic apărată, reușeste să spargă frontul inamic și să cucerească localitățile Kistar și Nagitarcsa, înlesnind prin aceasta înaintarea altor M. U. din Comand. aliat, spre periferiile Budapestei”.[4]

A fost înaintat la gradul de general de divizie la 16 aprilie 1947, cu vechimea de la 23 august 1945.[3]

Generalul de divizie Mihail Voicu a fost trecut în cadrul disponibil la 9 august 1946, în baza legii nr. 433 din 1946, și apoi, din oficiu, în poziția de rezervă la 9 august 1947.[5]

În retragere[modificare | modificare sursă]

După ce câțiva mureșeni s-au retras în apropierea Munților Călimani și au încercat timid să constituie o formă de rezistență anticomunistă, periodic, Securitatea mureșeană primea de la Centrala Securității din București (DGSP) tabele nominale cu persoanele care – în situația că ar fi ajuns în raza ei de responsabilitate – trebuiau localizate, apoi urmărite pentru a li se stabili contactele locale și ulterior arestate. Printre cei urmăriți general, se remarcă și un nume cu funcție sonoră: generalul Mihail Voicu, fost comandant al Diviziei 14 infanterie.

În anul 1957 a fost arestat, judecat și condamnat la închisoare pe viață. A fost închis la penitenciarul Gherla, unde a murit în 1961.

Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Col prof. univ. dr. Adrian Stroea, Col (r) Marin Ghinoiu, Din elita artileriei, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei - București - 2012, p. 344
  2. ^ a b Decret Regal nr. 267 din 27 ianuarie 1942 pentru decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 26 din 31 februarie 1945, partea I-a, p. 616.
  3. ^ a b Decretul Regal nr. 724 din 16 aprilie 1947 referitor la ofițeri înaintați în grad, publicat în Monitorul Oficial, anul CXV, nr. 92 din 24 aprilie 1947, partea I-a, p. 3.194.
  4. ^ a b Decretul regal nr. 2.467 din 4 august 1945 pentru conferiri de Ordinul „Mihai Viteazul” cu spade clasa III, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 179 din 9 august 1945, partea I-a, p. 6.933.
  5. ^ Decretul Regal nr. 1.652 din 7 august 1947 pentru treceri în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXV, nr. 191 din 20 august 1947, partea I-a, p. 7.512.

Legături externe[modificare | modificare sursă]