Mihail Voicu (general)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mihail Voicu
Mihail Voicu.jpg
Mihail Voicu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiepersonal militar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral de brigadă  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Mondial  Modificați la Wikidata

Mihail A. Voicu (n. 2 februarie 1890, comuna Hângulești, județul Râmnicu-Sărat - d. 17 august 1961, Gherla) a fost un general român, care a luptat în al Doilea Război Mondial.

Studii militare[modificare | modificare sursă]

  • Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (1910-1912); [1]
  • Școala Superioară de Război (1919-1921).

Evoluția în carieră[modificare | modificare sursă]

Grade militare[modificare | modificare sursă]

A fost avansat, succesiv, la următoarele grade militare: sublocotenent în 1912, locotenent în 1915, căpitan în 1917, maior în 1920, locotenent-colonel în 1930, colonel în 1936, general de brigadă în 1943, general de divizie în 1946.[1]

Funcții militare[modificare | modificare sursă]

Și-a început cariera comandant de pluton în Regimentul 16 Artilerie, Regimentul 2 Obuziere (1912-1916), apoi comandant de baterie în Regimentul 1 Artilerie Grea (1916- 1917). A primit funcții în Marele Cartier General (1917-1919). A fost numit profesor în Centrul de instrucție al artileriei-Mihai Bravu, comandant al Regimentului 35 Artilerie, Regimentului 2 Artilerie grea, Regimentului 24 Artilerie (1921-1938) După ce a fost șef serviciu în Marele Stat Major (1938-1939) a fost numit comandant al Brigăzii 5 Artilerie (1939-1942), comandant al artileriei Diviziei 21 Infanterie (1942), comandant al artileriei Corpului 4 Armată (1942-1943), comandant al Diviziei 14 Infanterie (21 martie 1943 - 14 octombrie 1944), comandant al Diviziei 2 Infanterie (24 octombrie 1944 - 12 mai 1945), locțiitor al comandantului Corpului 4 Armată Teritorial (1945-1946), funcții în Marele Stat Major (1946-1947).[1]

A fost decorat la 27 ianuarie 1942 cu Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor.[2]

Campanii militare[modificare | modificare sursă]

A participat la campania din 1913 și la cele două războaie mondiale.[1]

A fost decorat la 4 august 1945 cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cu spade, clasa III, „pentru bravura și devotamentul de care a dat dovadă, în conducerea diviziei sale distingându-se în special în luptele din zilele de 14-23 Noemvrie 1944, reușind să cucerească în mod succesiv localitățile Tapio, Szecszo, Koka, Dand, Valko și Vacszentlazlo. A luat apoi contact cu inamicul la prima centură de apărare a Budapestei, unde deși puternic apărată, reușeste să spargă frontul inamic și să cucerească localitățile Kistar și Nagitarcsa, înlesnind prin aceasta înaintarea altor M. U. din Comand. aliat, spre periferiile Budapestei”.[3]

În retragere[modificare | modificare sursă]

După ce câțiva mureșeni s-au retras în apropierea Munților Călimani și au încercat timid să constituie o formă de rezistență anticomunistă, periodic, Securitatea mureșeană primea de la Centrala Securității din București (DGSP) tabele nominale cu persoanele care – în situația că ar fi ajuns în raza ei de responsabilitate – trebuiau localizate, apoi urmărite pentru a li se stabili contactele locale și ulterior arestate. Printre cei urmăriți general, se remarcă și un nume cu funcție sonoră: generalul Mihail Voicu, fost comandant al Diviziei 14 infanterie.

În anul 1957 a fost arestat, judecat și condamnat la închisoare pe viață. A fost închis la penitenciarul Gherla, unde a murit în 1961.

Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Col prof. univ. dr. Adrian Stroea, Col (r) Marin Ghinoiu, Din elita artileriei, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei - București - 2012, p. 344
  2. ^ a b Decret Regal nr. 267 din 27 ianuarie 1942 pentru decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 26 din 31 februarie 1945, partea I-a, p. 616.
  3. ^ a b Decretul regal nr. 2.467 din 4 august 1945 pentru conferiri de Ordinul „Mihai Viteazul” cu spade clasa III, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 179 din 9 august 1945, partea I-a, p. 6.933.

Legături externe[modificare | modificare sursă]