Vizualizare sursă pentru „Metal alcalin”

{| align="right" style="margin:0 0 1em 1em;"
! [[Grupele tabelului periodic|Grupă]]
! 1<br />I A
|-
! [[Perioadele tabelului periodic|Perioadă]]
| &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;
|-
! align=center | [[Element din perioada 1|1]]
|style="text-align:center;background-color:#a0ffa0;color:red;border:1px solid black;"|1<br />[[Hidrogen|H]]
|-
! align=center | [[Element din perioada 2|2]]
|style="text-align:center;background-color:#ff6666;color:black;border:1px solid black;"|3<br />[[Litiu|Li]]
|-
! align=center | [[Element din perioada 3|3]]
|style="text-align:center;background-color:#ff6666;color:black;border:1px solid black;"|11<br />[[Sodiu|Na]]
|-
! align=center | [[Element din perioada 4|4]]
|style="text-align:center;background-color:#ff6666;color:black;border:1px solid black;"|19<br />[[Potasiu|K]]
|-
! align=center | [[Element din perioada 5|5]]
|style="text-align:center;background-color:#ff6666;color:black;border:1px solid black;"|37<br />[[Rubidiu|Rb]]
|-
! align=center | [[Element din perioada 6|6]]
|style="text-align:center;background-color:#ff6666;color:black;border:1px solid black;"|55<br />[[Cesiu|Cs]]
|-
! align=center | [[Element din perioada 7|7]]
|style="text-align:center;background-color:#ff6666;color:black;border:1px dashed black;"|87<br />[[Franciu|Fr]]
|}

{{short description|Group of highly-reactive chemical elements}}
{{distinguish|Metal alcalino-pământos}}
{{Use dmy dates|date=July 2020}}

'''Metalele alcaline''' reprezintă grupa constituită din [[litiu]] (Li), [[sodiu]] (Na), [[potasiu]] (K),<ref group=note>Simbolurile '''Na''' și '''K''' pentru sodiu și potasiu sunt derivate din numele lor latinesc, ''natriu'' și ''kaliu''; aceleași origini ale numelor elementelor sunt prezente în anumite limbi, precum germana și rusa.</ref> [[rubidiu]] (Rb), [[cesiu]] (Cs),{{refn|''Caesium'' este recomandarea propusă de [[International Union of Pure and Applied Chemistry]] (IUPAC).<ref>{{RedBook2005|pages=248–49}}.</ref> [[American Chemical Society]] (ACS) utilizase forma ''cesium'' din 1921,<ref>{{cite book |editor1-first= Anne M. |editor1-last= Coghill |editor2-first= Lorrin R. |editor2-last= Garson |year= 2006 |title= The ACS Style Guide: Effective Communication of Scientific Information |edition= 3rd |publisher= American Chemical Society |location= Washington, D.C. |isbn= 978-0-8412-3999-9 |page= [https://archive.org/details/acsstyleguideeff0000unse/page/127 127] |url= https://archive.org/details/acsstyleguideeff0000unse/page/127 }}</ref><ref>{{cite journal |journal=Pure Appl. Chem. |volume=70 |issue=1 |last1=Coplen |pages= 237–257 |year= 1998 |first1=T. B. |url= http://old.iupac.org/reports/1998/7001coplen/history.pdf |last2=Peiser |first2=H. S. |title= History of the recommended atomic-weight values from 1882 to 1997: a comparison of differences from current values to the estimated uncertainties of earlier values |doi= 10.1351/pac199870010237|s2cid=96729044 }}</ref> following ''Webster's Third New International Dictionary''.|group=note}} și [[franciu]] (Fr). Împreună cu [[hidrogen]]ul acestea constitute [[Grupă (tabelul periodic al elementelor)#Denumirea_grupelor|grupa 1]],{{refn|Atât vechiul IUPAC, cât și sistemul [[Chemical Abstracts Service|CAS]] clasifică grupa drept '''grupa IA'''.<ref name = fluck>{{cite journal |last1=Fluck |first1=E. |year=1988 |title=New Notations in the Periodic Table |journal=[[Pure and Applied Chemistry|Pure Appl. Chem.]] |volume=60 |issue=3 |pages=431–436 |publisher=[[International Union of Pure and Applied Chemistry|IUPAC]] |doi=10.1351/pac198860030431 |s2cid=96704008 |url=http://www.iupac.org/publications/pac/1988/pdf/6003x0431.pdf |access-date=24 March 2012}}</ref>|name=group-numbering|group=note}} aflată în blocul-s al tabelului periodic. Toate metalele alcaline au electronul de pe ultimul strat în orbitalul-s: această configurație comună a electronilor rezultă în proprietăți foarte similare.{{refn|Deși hidrogenul are această configurație electronică, nu este considerat un metal alcalin, datorită lipsei electronilor de valență in orbitalul-p al elementelor perioadei 1.|group=note}} Metalele alcaline sunt un exemplu concret al tendințelor unei grupe, elementele prezentând caracteristici omoloage. Această familie de elemente este cunoscută și ca '''familia litiului''', datorită elementului din vârf.

Toate metalele alcaline prezintă luciu, sunt moi, extrem de reactive în condiții standard de temperatură și presiune, având abilitatea de cedare electronică ce formează cationi încărcați +1. Pot fi tăiate ușor cu un cuțit datorită durității mici, suprafața expusă fiind oxidată rapid de umiditatea atmosferică și oxigen (iar în cazul litiului, azotul realizează acest proces). Datorită reactivității înalte, acestea trebuie depozitate în ulei pentru a preveni reacțiile cu aerul, sunt răspândite în natură doar sub formă de săruri și niciodată în stare nativă. Cesiul este cel mai reactiv dintre metalele alcaline; toate alcalinele reacționează cu apa, reacția devenind mai violentă odată cu creșterea masei atomice.

Toate metalele alcaline sunt răspândite în natură sub formă de compuși: în ordinea abundenței elementelor chimice, sodiul este cel mai abundent, urmat de potasiu, litiu, rubidiu, cesiu și, în cele din urmă, franciu (care este extrem de rar datorită radioactivității sale mari; franciul este stabil în natură sub formă izotopică ca și măsură intermediară în anumite ramuri obscure ale lanțului natural de dezintegrare. S-a încercat, la nivel experimental, sinteza [[ununeniu]]lui (Uue), care se presupune a fi următorul membru al grupei, însă fără rezultate. Cu toate acestea, ununeniul e posibil să nu fie un metal alcalin datorită efectului relativistic, predicându-se a avea un efect major asupra proprietăților chimice ale elementelor supergrele; chiar dacă s-ar dovedi că nu este un metal alcalin, ar fi posibil să existe diferențe ale proprietîților fizice și chimice, comparativ cu omologii mai ușori. 

Aplicațiile tehnologie ale metalelor alcaline sunt diverse, cea mai cunoscută utilizare fiind ale atomilor de rubidiu și cesiu în ceasurile atomice, cesiul fiind și elementul pe care s-a bazat măsura de [[secundă]]. O aplicație comună ai compușilor sodiului este lampa pe bază de vapori de sodiu, ce oferă lumină optimă. Sarea de bucătărie, sau clorura de sodiu, a fost utilizată încă din Antichitate. Litiul a fost utilizat atât în tratamentele psihiatrice, cât și ca anod în bateriile de litiu. Sodiul și potasiul sunt de asemenea elemente esențiale, având un rol biologic major ca și electroliți; deși celelalte metale alcaline nu prezintă același caracter esențial, prezintă diverse efecte variate asupra organismelor (atât benefice, cât și toxice).
__TOC__
{{clear left}}

Contents

==Istoric==
[[File:Petalite.jpg|thumb|alt=A sample of petalite|[[Petalit]], mineralul folosit în izolarea litiului]]
Compușii sodiului au fost cunoscuți încă din Antichitate; clorura de sodiu a fost un element important al activității umane, termenul de ''salariu '' având etimologia din plata soldaților romani cu sare, ulterior permițându-le să primească o sumă de bani pentru alte achiziții<ref>FDA Consumer, Volume 14, pagina 3</ref>.  Deși [[Carbonat de potasiu|potasa]] era utilizată din Antichitate, aceasta nu a fost înțeleasă ca o substanță diferită de sărurile minerale de sodiu. [[Georg Ernst Stahl]] obținuse dovezi experimentale ale diferenței dintre sodiu și potasiu în 1702,<ref name="1702Suspect">{{cite book|language = de |url= https://books.google.com/books?id=b-ATAAAAQAAJ&pg=PA167 |page= 167|title= Chymische Schriften|last1= Marggraf|first= Andreas Siegmund |year= 1761}}</ref> iar [[Henri-Louis Duhamel du Monceau]] a dovedit această diferență în 1736.<ref>{{cite journal |url= http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k3533j/f73.image.r=Memoires%20de%20l%27Academie%20royale%20des%20Sciences.langEN |journal= Mémoires de l'Académie Royale des Sciences |title= Sur la Base de Sel Marine |last= du Monceau|first= H. L. D. |pages= 65–68 |language= fr}}</ref> [[Compoziție chimică |Compoziția chimică]] exactă a compușilor de sodiu și potasiu, precum și statutul de element chimic al sodiului și potasiului nu erau cunoscute la vremea respectivă, nefiind astfel incluse de [[Antoine Lavoisier]] în lista sa ale elementelor chimice din 1789.<ref name="weeks">{{cite journal |doi= 10.1021/ed009p1035|title= The discovery of the elements. IX. Three alkali metals: Potassium, sodium, and lithium |year= 1932|last1= Weeks|first1= Mary Elvira|author-link1=Mary Elvira Weeks|journal= Journal of Chemical Education|volume= 9|issue= 6|page= 1035|bibcode= 1932JChEd...9.1035W}}</ref><ref name="disco">{{cite journal |jstor= 228541|pages= 247–258|last1= Siegfried|first1= R.|title= The Discovery of Potassium and Sodium, and the Problem of the Chemical Elements|volume= 54|issue= 2|journal= Isis|year= 1963|doi= 10.1086/349704|pmid= 14147904|s2cid= 38152048}}</ref>

Potasiul pur a fost izolat prima dată în 1807 în Anglia, de către [[Humphry Davy]], ca produs al electrolizei cu pila voltaică a topiturii de [[Hidroxid de potasiu|potasă caustică]] (KOH, hidroxid de potasiu); alte încercări anterioare s-au dovedit fără succes, datorită reactivității înalte a potasiului.<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|68}} Potasiul a fost primul metal izolat prin electroliză.<ref name=Enghag2004>{{cite book |last=Enghag|first=P.|year=2004|title=Encyclopedia of the elements|publisher=Wiley-VCH Weinheim|isbn=978-3-527-30666-4|chapter=11. Sodium and Potassium}}</ref> Mai târziu în același an, Davy raportase extracția sodiului folosindu-se de aceeași tehnică aplicată pe [[Hidroxid de sodiu|soda caustică]] (NaOH, leșie), demonstrând astfel că elementele și sărurile lor sunt diferite.<ref name="weeks" /><ref name="disco" /><ref name=Davy1807>{{cite journal |first=Humphry|last=Davy|title=On some new phenomena of chemical changes produced by electricity, in particular the decomposition of the fixed alkalies, and the exhibition of the new substances that constitute their bases; and on the general nature of alkaline bodies|pages=1–44|year=1808|volume=98|journal=Philosophical Transactions of the Royal Society of London|url=https://books.google.com/books?id=gpwEAAAAYAAJ&pg=PA57|doi=10.1098/rstl.1808.0001|doi-access=free}}</ref><ref name="200disco">{{cite journal |doi= 10.1134/S1061934807110160|title= History of the discovery of potassium and sodium (on the 200th anniversary of the discovery of potassium and sodium)|year= 2007|last1= Shaposhnik|first1= V. A.|journal= Journal of Analytical Chemistry|volume= 62|issue= 11|pages= 1100–1102|s2cid= 96141217}}</ref>

[[File:Johann Wolfgang Döbereiner.jpg|thumb|upright|[[Johann Wolfgang Döbereiner]] was among the first to notice similarities between what are now known as the alkali metals.]]
[[Petalit]]ul ([[Litiu|Li]] [[Aluminiu|Al]] [[Siliciu|Si]]<sub>4</sub>[[Oxigen|O]]<sub>10</sub>) a fost descoperit în anul 1800 de către chimistul brazilian [[José Bonifácio de Andrada]] într-o mină de pe insula [[Utö, Suedia]].<ref name=mindat>{{cite web |url=http://www.mindat.org/min-3171.html |title=Petalite: Petalite mineral information and data |last1=Ralph |first1=Jolyon |last2=Chau |first2=Ida |date=24 August 2011 |access-date=27 November 2011}}</ref><ref name=webelementshistory>{{cite web |url=http://www.webelements.com/lithium/history.html|title=WebElements Periodic Table of the Elements {{pipe}} Lithium {{pipe}} historical information |last=Winter |first=Mark |access-date=27 November 2011}}</ref><ref name=discovery>{{cite book |title=Discovery of the Elements |last=Weeks |first=Mary |year=2003 |page=124 |publisher=Kessinger Publishing |location=Whitefish, Montana, United States |isbn=978-0-7661-3872-8 |url=https://books.google.com/books?id=SJIk9BPdNWcC |access-date=10 August 2009 }}{{Legătură nefuncțională|date=martie 2023 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}</ref> Cu toate acestea, abia în 1817 [[Johan August Arfwedson]], lucrând în laboratorul lui [[Jöns Jacob Berzelius]], [[Descoperirea elementelor chimice|detectase]] prezența unui nou element în timpul analizei minereului de petalit.<ref name=uwis>{{cite web |url=http://genchem.chem.wisc.edu/lab/PTL/PTL/BIOS/arfwdson.htm |archive-url=https://web.archive.org/web/20080605152857/http://genchem.chem.wisc.edu/lab/PTL/PTL/BIOS/arfwdson.htm |archive-date=5 June 2008 |title=Johan Arfwedson |access-date=10 August 2009}}</ref><ref name=vanderkrogt>{{cite web |publisher= Elementymology & Elements Multidict|title= Lithium |first= Peter|last= van der Krogt|url= http://elements.vanderkrogt.net/element.php?sym=Li|access-date= 5 October 2010}}</ref> TAcest element nou a fost consemnat ca formând compuși similari cu cei ai sodiului și potasiului, deși carbonații de litiu și hidroxizii de litiu erau mai puțin solubili în apă și având un caracter bazic mai pronunțat decât celelalte metale alcaline<ref name=compounds>{{cite web |url=http://www.chemguide.co.uk/inorganic/group1/compounds.html|title=Compounds of the Group 1 Elements |access-date=10 August 2009 |last=Clark |first=Jim |year=2005 |work=chemguide}}</ref> Berzelius numise materialul necunoscut "''lithion''/''lithina''", din grecescul ''λιθoς'' (''lithos'', însemnând "piatră"), pentru a ilustra descoperirea acestuia într-un material solid (spre deosebire de potasiu, care a fost descoperit în cenușa algelor, precum și sodiul descoperit în sângele animalelor); ulterior, va oferi numele elementului "''litiu''".<ref name=krebs>{{cite book |last= Krebs|first= Robert E.|year= 2006|title= The History and Use of Our Earth's Chemical Elements: A Reference Guide|publisher= Greenwood Press|location= Westport, Conn.|isbn= 978-0-313-33438-2}}</ref><ref name=webelementshistory /><ref name=vanderkrogt /> Litiul, sodiul și potasiul au făcut parte din descoperirea periodicității tabelului periodic, fiind aflate într-o serie de triade elementare ale aceleași grupe periodice, notate de [[Johann Wolfgang Döbereiner]] în 1850 ca având proprietăți similare.<ref name="meta-synthesis2" />

[[File:Lepidolite-76774.jpg|thumb|upright|alt=A sample of lepidolite|[[Lepidolite]], the rubidium mineral from which rubidium was first isolated]]
Rubidiul și cesiul au fost primele elemente descoperite cu ajutorul unui [[Spectroscop|spectroscope]], inventat în 1859 de către [[Robert Bunsen]] și [[Gustav Kirchhoff]].<ref name="caesium">{{cite web |url=http://pubs.acs.org/cen/80th/print/cesium.html |title=C&EN: It's Elemental: The Periodic Table – Cesium |publisher=American Chemical Society|access-date=25 February 2010|last=Kaner|first=Richard|year= 2003}}</ref> În anul următor, aceștia descoperiseră cesiul în apa minerală din [[Bad Dürkheim]], Germania. Descoperirea rubidiului a fost facută in 1861 în [[Heidelberg]], Germania, ca și component al mineralului [[Lepidolit|lepidolite]].<ref name="BuKi1861">{{cite journal |title= Chemische Analyse durch Spectralbeobachtungen |pages= 337–381 |first1= G.|last1= Kirchhoff |first2= R.|last2= Bunsen|author-link1= Gustav Kirchhoff |author-link2 = Robert Bunsen|doi= 10.1002/andp.18611890702 |journal= Annalen der Physik und Chemie |volume= 189 |issue= 7|year= 1861 |bibcode=1861AnP...189..337K|url= http://archiv.ub.uni-heidelberg.de/volltextserver/15657/1/spektral.pdf }}</ref> Numele de rubidiu si cesiu provin din liniile spectrale cele mai proeminente ale spectrului de emisie: o linie roșie pentru rubidiu (din latinescul ''rubidus'', ce însemna roșu intens) și o linie azurie pentru cesiu (derivat din latinescul ''caesius'').<ref name="Weeks">{{cite journal |title= The discovery of the elements. XIII. Some spectroscopic discoveries |pages= 1413–1434|last= Weeks|first= Mary Elvira |author-link=Mary Elvira Weeks|doi=10.1021/ed009p1413|journal= [[Journal of Chemical Education]] |volume= 9 |issue= 8 |year= 1932 |bibcode=1932JChEd...9.1413W}}</ref><ref>{{Cite OED|caesium|edition = 2nd}}</ref>

În jurul anului 1865, [[John Alexander Reina Newlands|John Newlands]] a realizat o serie de articole unde listase elementele în ordinea creșterii masei atomice și în funcție de proprietățile fizico-chimice care se repetau la un interval de opt elemente; această periodicitate a fost echivalată cu octavele muzicale, unde notele distanțate de o octavă au aceeași funcție muzicală.<ref>{{cite journal |title= On Relations Among the Equivalents |last=Newlands|first=John A. R. |journal= Chemical News |volume= 10 |pages= 94–95 |date= 20 August 1864 |url=http://web.lemoyne.edu/~GIUNTA/EA/NEWLANDSann.HTML |url-status=live |archive-url=https://web.archive.org/web/20110101073248/http://web.lemoyne.edu/~GIUNTA/EA/NEWLANDSann.HTML |archive-date=1 January 2011 |access-date=25 November 2013}}</ref><ref>{{cite journal |title= On the Law of Octaves |last=Newlands|first=John A. R. |journal= Chemical News |volume= 12 |page= 83 |date= 18 August 1865 |url=http://web.lemoyne.edu/~GIUNTA/EA/NEWLANDSann.HTML |url-status=live |archive-url=https://web.archive.org/web/20110101073248/http://web.lemoyne.edu/~GIUNTA/EA/NEWLANDSann.HTML |archive-date=1 January 2011 |access-date=25 November 2013}}</ref> Versiunea sa grupase metalele alcaline cunoscute la vremea respectiva (de la litiu la cesiu), precum și cuprul, argintul și taliul (ce prezentau numărul de oxidare +1 caracteristic metalelor alcaline), în aceeși grupă periodică. Tabelul său plasase hidrogenul cu halogenii.<ref name="meta-synthesis2" />

[[File:Mendelejevs periodiska system 1871.png|thumb|upright=1.75|[[Dmitri Mendeleev]]'s periodic system proposed in 1871 showing hydrogen and the alkali metals as part of his group I, along with copper, silver, and gold]]
După anul 1869, [[Dmitri Mendeleev]] propunea versiunea sa a tabelului periodic, plasând litiul la începutul unei grupe, alături de sodiu, potasiu, rubidiu, cesiu și taliu.<ref>{{cite journal |last=Mendelejew |first=Dimitri |year=1869 |title=Über die Beziehungen der Eigenschaften zu den Atomgewichten der Elemente |journal=Zeitschrift für Chemie |pages=405–406 |language=de}}</ref> Doi ani mai târziu, Mendeleev a revizuit tabelul, plasând hidrogenul în grupa 1 deasupra litiului și mutând taliul în grupa borului. Versiunea din 1871 conținea elementele cupru, argint și aur ca fiind clasate de două ori, o dată ca și componente ale grupei IB și o dată ca fiind în grupa VIII.<ref name="Jensen">{{cite journal |last1=Jensen |first1=William B.|author1-link=William B. Jensen |year=2003 |title=The Place of Zinc, Cadmium, and Mercury in the Periodic Table |journal=Journal of Chemical Education |volume=80 |issue=8 |pages=952–961 |publisher=[[American Chemical Society]] |doi=10.1021/ed080p952 |bibcode=2003JChEd..80..952J |url=http://www.che.uc.edu/jensen/W.%20B.%20Jensen/Reprints/091.%20Zn-Cd-Hg.pdf |access-date=2012-05-06 |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20100611152417/http://www.che.uc.edu/jensen/W.%20B.%20Jensen/Reprints/091.%20Zn-Cd-Hg.pdf |archive-date=11 June 2010}}</ref><ref group="note">In the 1869 version of Mendeleev's periodic table, copper and silver were placed in their own group, aligned with hydrogen and [[mercury (element)|mercury]], while gold was tentatively placed under [[uranium]] and the undiscovered [[gallium|eka-aluminium]] in the [[boron group]].</ref> După introducerea coloanei a 18-a în tabel, grupa IB a fost mutată în poziția lor actuală, în blocul-d, în timp ce metalele alcaline au rămas în grupa IA. Ulterior, numele grupului a fost schimbat in ''Grupa 1'' ÎN ANUL 1988.<ref name = fluck/> Denumirea trivială de "metale alcaline" provine de la faptul că hidroxizii elementelor din grupa 1 sunt alcalii puternice atunci când sunt dizolvate în apă.<ref name=rsc />

Au fost cel puțín patru descoperiri greșite și incomplete<ref name="fontani">{{cite conference |first= Marco |last= Fontani |title= The Twilight of the Naturally-Occurring Elements: Moldavium (Ml), Sequanium (Sq) and Dor (Do) |book-title= International Conference on the History of Chemistry |pages= 1–8 |date= 10 September 2005 |location= Lisbon|url= http://5ichc-portugal.ulusofona.pt/uploads/PaperLong-MarcoFontani.doc |archive-url= https://web.archive.org/web/20060224090117/http://5ichc-portugal.ulusofona.pt/uploads/PaperLong-MarcoFontani.doc |archive-date=24 February 2006|access-date= 8 April 2007}}</ref><ref name="vanderkrogt-Fr" /><ref>{{cite news |title= Education: Alabamine & Virginium|work=TIME |date= 15 February 1932|url= http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,743159,00.html |archive-url= https://web.archive.org/web/20070930015028/http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,743159,00.html |url-status= dead |archive-date= 30 September 2007 |access-date= 1 April 2007|url-access=subscription }}</ref><ref>{{cite journal |last= MacPherson |first= H. G. |title= An Investigation of the Magneto-Optic Method of Chemical Analysis |journal= Physical Review |volume= 47 |issue= 4 |pages= 310–315 |publisher= American Physical Society|year=1934|doi= 10.1103/PhysRev.47.310|bibcode= 1935PhRv...47..310M}}</ref> înainte ca [[Marguerite Perey]] de la Institutul Curie din Paris, Franța să descopere franciul în 1939 prin purificarea unei mostre de [[actinium-227|actiniu-227]], a cărui energie de dezintegrare ar fi fost raportată ca fiind de 220&nbsp;[[electronvolt|keV]]. Totuși, Perey observase că particulele se dezintegrau la un nivel energetic sub 80&nbsp;keV. Perey credea că activitatea de dezintegrare ar fi putut fi cauzată de un produs neidentificat al dezintegrării, ce s-a separat în timpul purificării, dar reapăruse în actiniul-227 pur. Diverse teste au eliminat posibilitatea ca elementul necunoscut să fie toriul, radiul, plumbul, bismutul sau taliul. Produsul nou indica proprietăți chimice specifice metalelor alcaline (cum ar fi co-precipitarea cu sărurile de cesiu), ceea ce a dterminat-o pe Perey să creadă că era vorba de elementul 87, cauzat de dezintegrarea alfa al actiniului-227.<ref name="chemeducator">Adloff, Jean-Pierre; Kaufman, George B. (25 September 2005). [http://chemeducator.org/sbibs/s0010005/spapers/1050387gk.htm Francium (Atomic Number 87), the Last Discovered Natural Element] {{webarchive |url=https://web.archive.org/web/20130604212956/http://chemeducator.org/sbibs/s0010005/spapers/1050387gk.htm |date=4 June 2013 }}. ''The Chemical Educator'' '''10''' (5). Retrieved 26 March 2007.</ref> Perey a încercat să determine proporția de dezintegrare beta la dezintegrare alfa a actiniului-227ș primul ei test indică raminificarea alfa la 0,6%, valuare ce va fi revizuita de către ea la 1%.<ref name="mcgraw">{{cite book |contribution= Francium |year= 2002 |title= McGraw-Hill Encyclopedia of Science & Technology |volume= 7 |pages= [https://archive.org/details/mcgrawhillencycl165newy/page/493 493–494] |publisher= McGraw-Hill Professional |isbn= 978-0-07-913665-7 |title-link= McGraw-Hill Encyclopedia of Science & Technology }}</ref>

:<chem>^{227}_{89}Ac</chem> {{overunderset|→|α (1.38%)|21.77 y}} '''<chem>^{223}_{87}Fr</chem>'''{{overunderset|→|β<sup>−</sup>|22 min}} <chem>^{223}_{88}Ra</chem> {{overunderset|→|α|11.4 d}} <chem>^{219}_{86}Rn</chem> 
Următorul element clasat sub franciu (eka-franciu) în tabelul periodic ar fi [[ununennium]] (Uue), elementul119.<ref name="Uue" />{{rp|1729–1730}} Sinteza ununeniului a fost încercată în 1985 prin bombardarea unui atom de [[einsteinium]]-254 cu ioni de [[calcium]]-48 în cadrul acceleratorului superHILAC din Berkeley, California. Nici un atom nu a fost identificat, generând o producție limitată de 300[[barn (unit)|nb]].<ref name="link">{{cite journal |title=Search for superheavy elements using <sup>48</sup>Ca + <sup>254</sup>Es<sup>g</sup> reaction|first1=R. W. |last1=Lougheed|first2=J. H.|last2=Landrum|first3=E. K.|last3=Hulet|first4=J. F.|last4=Wild|first5=R. J.|last5=Dougan|first6=A. D.|last6=Dougan|first7=H.|last7=Gäggeler|first8=M.|last8=Schädel|first9=K. J.|last9=Moody|first10=K. E.|last10=Gregorich|last11=Seaborg|journal=Physical Review C|year=1985|pages=1760–1763|volume=32|issue=5|bibcode= 1985PhRvC..32.1760L|doi=10.1103/PhysRevC.32.1760|pmid=9953034 |first11=G.}}</ref><ref name="vanderkrogt-uue">{{cite web |publisher= Elementymology & Elements Multidict|title= Ununennium |first= Peter|last= van der Krogt|url= http://elements.vanderkrogt.net/element.php?sym=Uue|access-date= 14 February 2011}}</ref>

{{nuclide|einsteinium|254|link=y}}+{{nuclide|calcium|48|link=y}}→<chem>^{302}_{119}Uue*</chem>→''nici un atom''<ref group="note">The [[asterisk]] denotes an [[excited state]].</ref>

Este puțin probabil<ref name="link" /> ca această reacție să poată crea orice atom de unuenium în viitorul apropiat, având în vedere sarcina dificilă de a genera suficient einsteinium-254, preferat în producția elementelor ultragrele datorită masei sale mari, timpul de înjumătățire relativ lung de 270 de zile și disponibilitatea în cantități de cîteva micrograme <ref>{{cite journal |last1=Schadel|first1=M.|last2=Brüchle|first2=W.|last3=Brügger|first3=M.|last4=Gäggeler|first4=H.|last5=Moody|first5=K.|last6=Schardt|first6=D.|last7=Sümmerer|first7=K.|last8=Hulet|first8=E.|last9=Dougan|first9=A.|last10=Dougan|title=Heavy isotope production by multinucleon transfer reactions with <sup>254</sup>Es|journal=Journal of the Less Common Metals|volume=122|pages=411–417|year=1986|doi=10.1016/0022-5088(86)90435-2|first10=R. J.|last11=Landrum|first11=J. H.|last12=Lougheed|first12=R. W.|last13=Wild|first13=J. F.|last14=O'Kelley|first14=G. D.|last15=Hahn|first15=R. L.|display-authors=9|url=https://zenodo.org/record/1253958}}</ref> pentru a avea o țintă suficient de mare pentru a crește sensibilitatea experimentului la nivelul dorit; einsteniul nu a fost întâlnit în natură și a fost produs doar în laboratoare, iar cantitățile disponibile sunt mai scăzute decât necesarul pentru o sinteză eficientă a elementelor supergrele. Cu toate acestea, datorită faptului că ununeniul este primul din elementele perioadei 8 a tabelului periodic extins, ar putea fi descoperit în viitorul apropiat prin alte reacții, o încercare de sinteză fiind deja în curs în Japonia.<ref name=Enyo>{{Cite news|url=https://www.chemistryworld.com/news/hunt-for-element-119-to-begin-this-year/3007977.article|title=Hunt for element 119 set to begin|newspaper=Chemistry World|date=12 September 2017|access-date=9 January 2018}}</ref> În prezent, niciunul din elementele perioadei 8 nu au fost descoperite încă, fiind posibil, datorită [[nucleon drip line|drip instabilities]], ca doar elementele de la baza perioadei 8, până în jurul elementului 128, ar fi posibile din punct de vedere fizic.<ref name=EB>{{cite encyclopedia |last=Seaborg|first=G. T.|url=http://www.britannica.com/EBchecked/topic/603220/transuranium-element|title=transuranium element (chemical element)|encyclopedia=Encyclopædia Britannica|date=c. 2006|access-date=16 March 2010}}</ref><ref name="emsley">{{cite book |last=Emsley|first=John|title=Nature's Building Blocks: An A-Z Guide to the Elements|edition=New|year=2011|publisher=Oxford University Press|location=New York, NY|isbn=978-0-19-960563-7|page=593}}</ref> Nici o încercare de sinteză a elementelor alcaline grele nu a fost făcută: datorită numărului lor atomic extrem de mare, acestea ar necesita metode și tehnologii noi și mult mai puternice.<ref name="Uue" />{{rp|1737–1739}}

==Răspândire==
===În Sistemul Solar===
[[File:SolarSystemAbundances.svg|thumb|upright=2.5|Estimated abundances of the chemical elements in the Solar system. Hydrogen and helium are most common, from the [[Big Bang]]. The next three elements (lithium, [[beryllium]], and [[boron]]) are rare because they are poorly synthesised in the Big Bang and also in stars. The two general trends in the remaining stellar-produced elements are: (1) an alternation of abundance in elements as they have even or odd atomic numbers, and (2) a general decrease in abundance, as elements become heavier. Iron is especially common because it represents the minimum energy nuclide that can be made by fusion of helium in supernovae.<ref name=lodders>{{cite journal |last1= Lodders |first1= Katharina |year= 2003 |title= Solar System Abundances and Condensation Temperatures of the Elements |journal= The Astrophysical Journal |volume= 591 |issue= 2 |pages= 1220–1247 |bibcode= 2003ApJ...591.1220L |doi= 10.1086/375492|doi-access= free }}</ref>]]
Regula [[Oddo–Harkins]] susține că elementele chimice cu număr atomic par sunt mult mai comune decât cele cu număr impar, cu excepția hidrogenului. Această regulă argumentează faptul că elementele cu număr atomic par au un proton liber și sunt mult mai predispuși să captureze un altul, crescându-și astfel numărul atomic. Elementele pare prezintă protoni împerecheați, fiecare proton setând rotirea celuilalt, sporind stabilitatea.<ref name=oddo>{{cite journal |doi= 10.1002/zaac.19140870118 |title= Die Molekularstruktur der radioaktiven Atome |year= 1914 |last1= Oddo |first1= Giuseppe |journal= Zeitschrift für Anorganische Chemie |volume= 87 |pages= 253–268|url= https://www.academia.edu/11043300 }}</ref><ref name=harkins>{{cite journal |doi= 10.1021/ja02250a002 |year= 1917 |last1= Harkins |first1= William D. |journal= Journal of the American Chemical Society |volume= 39 |issue= 5 |pages= 856–879 |title= The Evolution of the Elements and the Stability of Complex Atoms. I. A New Periodic System Which Shows a Relation Between the Abundance of the Elements and the Structure of the Nuclei of Atoms|url= https://zenodo.org/record/1429060 }}</ref><ref name=north>{{cite book |last=North|first=John|title=Cosmos an illustrated history of astronomy and cosmology|year=2008|publisher=Univ. of Chicago Press|isbn=978-0-226-59441-5|page=602|url=https://books.google.com/books?id=qq8Luhs7rTUC&q=%22william+draper+harkins%22+oddo&pg=PA602|edition=Rev. and updated}}</ref> Toate metalele alcaline au un număr atomic par și nu sunt la fel de comune, precum elementele cu număr par adiacente lor (gazele nobile și metalele alcalino-pământoase) în Sistemul Solar. Metalele alcaline mai grele sunt de asemenea mai puțin răspândite decât cele ușoare, deoarece alcalinele (pornind cu rubidiul) pot fi generate doar in supernove si nu in nucleosinteze stelare. Litiul este de asemenea mai putin abundent decat sodiul si potasiul, fiind putin sintetizat in timpul nucleosintezei Big Bang-ului si al stelelor: Big Bang-ul a putut produce cantitati infime de litiu, beriliu si bor, datorita unui nucler stabil cu 5 sau 8 nucleoni, iar nucleosinteza stelara putea depasi acest prag prin proces triplu-alfa, fuzionand trei nuclei de heliu pentru a forma carbon, si sa depaseasca aceste 3 elemente.<ref name=lodders />

===Pe Pământ===
[[File:Spodumene-usa59abg.jpg|thumb|upright|[[Spodumene]], an important lithium mineral]]
Pământul s-a format din același nor gazos ce a dat naștere Soarelui, însă planetele au dobândit compoziții diferite în timpul formării și evoluției Sistemului Solar. În consecință, istoria naturală a Pamântului indică părți planetare ce prezintă diverse concentrații ale elementelor. Masa terestră este de aproximativ 5.98{{e|24}}&nbsp;kg. Compoziția acesteia constă în [[fier]] (32.1%), oxigen (30.1%), siliciu (15.1%), magneziu (13.9%), sulf (2.9%), [[nickel|nichel]] (1.8%), calciu (1.5%), si aluminiu (1.4%); restul elementelor sunt prezente  in restul de 1.2%. Datorită acestei diferențe planterare, nucleul este considerat a fi compus din fier (88.8%), cantități mai mici de nichel (5.8%), sulf (4.5%) și mai puțin de 1% din restul elementelor.<ref name=pnas71_12_6973>{{cite journal |last1=Morgan|first1=J. W. |last2=Anders|first2=E. |title=Chemical composition of Earth, Venus, and Mercury |journal=Proceedings of the National Academy of Sciences |year=1980 |volume=77 |issue=12 |pages=6973–6977 |doi=10.1073/pnas.77.12.6973 |pmid=16592930 |pmc=350422 |bibcode= 1980PNAS...77.6973M|doi-access=free }}</ref>

Metalele alcaline nu apar în stare nativă datorită reactivității lor mari. Acestea sunt litofile, fiind aproape de suprafața terestră din cauza reactivității cu oxigenul, fiind asociate astfel cu silica, permițând formarea unor minerale de densitate joasă ce nu paătrund în nucleul Pamântului. Potasiul, rubidiul și cesiul sunt de asemenea elemente incompatibile datorită razelor ionice mari.<ref name="albarede">{{cite book |title= Geochemistry: an introduction |url= https://books.google.com/books?id=doVGzreGq14C&pg=PA17 |publisher= Cambridge University Press |year= 2003 |isbn= 978-0-521-89148-6 |first= Francis |last= Albarède}}</ref>

Sodiul și potasiul sunt foarte abundente în scoarța terestră, clasându-se printre cele mai întâlnite elemente;<ref name="webelements-occurrence">{{cite web |url= http://www.webelements.com/webelements/properties/text/image-flash/abund-crust.html|title= Abundance in Earth's Crust|publisher= WebElements.com|access-date= 14 April 2007}}</ref><ref name="IsraelScience&Technology">{{cite web |url= https://www.science.co.il/elements/?s=Earth|title= List of Periodic Table Elements Sorted by Abundance in Earth's crust|publisher= Israel Science and Technology Directory}}</ref> sodiul constituie aproximativ 2.6% din scoața terestră ca și greutate, făcându-l al șaselea cel mai abundent element<ref name="RubberBible86th">{{RubberBible86th}}</ref>, precum și cel mai abundent metal alcalin. Potasiul constituie aproximativ  1.5% din scoarța terestră, fiind al șaptelea cel mai abundent element.<ref name="RubberBible86th" /> Sodiul este întâlnit în diverse minerale,dintre care cel mai comun este clorura de sodiu, întâlnită în cantități mari în apa de mare. Alte depozitări solide includ halitul, criolitul, nitratinul și zeolitul.<ref name="RubberBible86th" /> Multe dintre aceste depozitări au aparăut ca rezultat al evaporării unor bazine marine, proces care încă mai apare în locuri precum [[Great Salt Lake]] și Marea Moartă.<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|69}} Deși sunt aproape la fel de abundente în scoarța terestră, sodiul este mult mai comun decât potasiul în ocean, datorită mărimii potasiului ce fac ca sărurile lui să fie mai puțin solubile și deoarece potasiul este legat de silicați în sol, iar potasiul este mult mai bine absorbit de plante decât sodiul.<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|69}}

În ciuda similarității chimice, litiul nu are tipic alături de sodiu și potasiu, datorită mărimii sale.<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|69}} Datorită reactivității mici, poate fi găsit în apa marină în cantități mării, estimându-se că apa mării conține aproximativ 0.14 - 0.25 parti per million (ppm)<ref>{{cite web |url=http://www.ioes.saga-u.ac.jp/ioes-study/li/lithium/occurence.html |title=Lithium Occurrence |access-date=13 March 2009 |publisher=Institute of Ocean Energy, Saga University, Japan |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20090502142924/http://www.ioes.saga-u.ac.jp/ioes-study/li/lithium/occurence.html |archive-date=2 May 2009}}</ref><ref name=enc>{{cite web|url=http://www.enclabs.com/lithium.html|access-date=15 October 2010|title=Some Facts about Lithium|publisher=ENC Labs|archive-date=2011-07-10|archive-url=https://web.archive.org/web/20110710191644/http://www.enclabs.com/lithium.html|dead-url=yes}}</ref> sau 25 [[micromolar|micromolari]].<ref>{{cite book |doi=10.1007/3-540-13534-0_3|chapter=Extraction of metals from sea water|volume= 124/1984|pages= 91–133|last=Schwochau|first=Klaus|year=1984|series=Topics in Current Chemistry|isbn=978-3-540-13534-0|title=Inorganic Chemistry}}</ref> Plasarea apropiată de magneziu permite înlocuirea acestuia în mineralele feromegneziene, unde concentrația scoarței este de 18&nbsp;[[parts per million|ppm]], comparativ cu galiul și niobiul. La nivel comercial, lcel mai important mineral de litiu este spodumenul, care apare în depozitări mari la nivel mondial.<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|69}}

Rubidiul este aproape la fel de abundent ca și zincul, precum și mult mai abundent decât cuprul. Apare în stare nativă în mineralele leucit, polucit, carnalit, zinnwaldit și lepidolit <ref>{{cite journal |title= Trace element chemistry of lithium-rich micas from rare-element granitic pegmatites |volume= 55
|issue= 13 |year= 1995 |doi= 10.1007/BF01162588 |pages= 203–215 |journal= Mineralogy and Petrology |first= M. A. |last= Wise |bibcode= 1995MinPe..55..203W|s2cid= 140585007
}}</ref>, deși nici unul din aceste minerale ar conține doar rubidiu și nici un alt metal alcalin.<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|70}} Cesiul este mult mai abundent decât majoritatea elementelor cunoscute, precum antimoniul, cadmiul, staniul și wolframul, insa este mai puțin abundent decât rubidiul.<ref name="pubs.usgs" />

[[Francium-223]], singurul izotop natural al franciului,<ref name="atomicweights2007" /><ref name="atomicweights2009" /> este produsul dezintegrării alfa al izotopului de actiniu-227, fiind întâlnit în cantități mici în mineralele uranice<ref name="CRC2006">{{cite book |year= 2006 |title= CRC Handbook of Chemistry and Physics |volume= 4|page= 12|publisher= CRC|isbn= 978-0-8493-0474-3}}</ref> O mostră de uraniu, prin estimare, ar conține un singur atom de franciu pentru fiecare 10<sup>18</sup> atomi de uraniu.<ref name="nbb">{{cite book |last= Emsley|url=https://books.google.com/books?id=Yhi5X7OwuGkC&pg=PA151 |first= John |title= Nature's Building Blocks |publisher= Oxford University Press |year= 2001 |location= Oxford |pages= 151–153 |isbn= 978-0-19-850341-5}}</ref><ref name="elemental">{{cite web |last= Gagnon |first= Steve |title= Francium |publisher= Jefferson Science Associates, LLC |url= http://education.jlab.org/itselemental/ele087.html |access-date= 1 April 2007 |archive-url= https://web.archive.org/web/20070331235139/http://education.jlab.org/itselemental/ele087.html |archive-date= 31 March 2007  |url-status= live}}</ref> A fost estimat faptul că la orice moment, în scoarța terestră pot exista cel mult 30 de grame de franciu, datorită timpului de înjumătățire de 22 minute.<ref name="Winter" /><ref name="itselemental">{{cite web |url= http://education.jlab.org/itselemental/index.html|title= It's Elemental&nbsp;— The Periodic Table of Elements|publisher= Jefferson Lab|access-date= 14 April 2007 |archive-url= https://web.archive.org/web/20070429032414/http://education.jlab.org/itselemental/index.html |archive-date= 29 April 2007  |url-status= live}}</ref>

==Proprietăți==
===Fizice și chimice===
Proprietățile fizico-chimice ale metalelor alcaline pot fi explicate ușor prin valența configurației lor electronice ns<sup>1</sup>, rezultând într-o legătură metalică slabă ce determină un caracter redus al durității, densității<ref name=rsc /> [[punct de topire|punctului de topire]]<ref name=rsc /> și al [[punct de fierbere|punctului de fierbere]],<ref name=rsc /> precum și al [[căldură de sublimare|căldurii de sublimare]], [[căldură de vapozizare|vaporizării]] și al disocierii.<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|74}} Toate metalele alcaline cristalizeaza într-un sistem central cubic,<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|73}} și prezintă identificări distinctive prin culoare în prezența flamei, datorită excitării rapide al electronului distinctiv.<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|75}} Configurația ns<sup>1</sup> determină metalele alcaline să aibă raze atomice și ionice mari, precum și o conductivitate termică și electrică înaltă.<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|75}} Natura lor chimică este dominată de cedarea singurului electron de valență pentru a forma numărul de oxidare +1, datorită ușurinței de ionizare al acestui electron și datorită energiei secunde de ionizare foarte mari.<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|76}} Manoritatea reacțiilor chimice au fost observate doar pentru primii cinci membri ai grupului, chimia franciului nefiind bine stabilită datorită caracterului extrem de radioactiv,<ref name=rsc /> așadar prezentarea proprietăților acestuia fiind limitată. Puținele informații cunoscute despre franciu arată că are un caracter apropiat de cesiu, iar proprietățile sale fizice sunt și mai obscure deoarece elementul brut nu a fost niciodată observat, majoritatea informațiilor din literatura de specialitate fiind extrapolări speculative. <ref name=RubberBible84th />

{| class="wikitable"
|+ Propertățile metalelor alcaline<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|75}}<ref name=generalchemistry />
! Name
! [[Litiu]]
! [[Sodiu]]
! [[Potasiu]]
! [[Rubidiu]]
! [[Cesiu]]
! [[Franciu]]
|-
| style="background:lightgrey; text-align:left;"|[[Număr atomic]]
| 3 || 11 || 19 || 37 || 55 || 87
|-
| style="background:lightgrey; text-align:left;"|Masă atomică standard ([[unified atomic mass unit|u]]){{refn|The number given in [[bracket|parentheses]] refers to the [[standard uncertainty|measurement uncertainty]]. This uncertainty applies to the [[significant figure|least significant figure]](s) of the number prior to the parenthesised value (ie. counting from rightmost digit to left). For instance, {{val|1.00794|(7)}} stands for {{val|1.00794|0.00007}}, while {{val|1.00794|(72)}} stands for {{val|1.00794|0.00072}}.<ref>{{cite web |url=http://physics.nist.gov/cgi-bin/cuu/Info/Constants/definitions.html|title=Standard Uncertainty and Relative Standard Uncertainty|work=[[CODATA]] reference|publisher=[[National Institute of Standards and Technology]]|access-date=26 September 2011}}</ref>|group=note}}<ref name="atomicweights2007">{{cite journal |last1=Wieser |first1=Michael E. |last2=Berglund |first2=Michael |year=2009 |title=Atomic weights of the elements 2007 (IUPAC Technical Report) |journal=[[Pure and Applied Chemistry|Pure Appl. Chem.]] |volume=81 |issue=11 |pages= 2131–2156 |publisher=[[International Union of Pure and Applied Chemistry|IUPAC]] |doi=10.1351/PAC-REP-09-08-03 |s2cid=98084907 |url=http://iupac.org/publications/pac/pdf/2009/pdf/8111x2131.pdf |access-date=7 February 2012}}</ref><ref name="atomicweights2009">{{cite journal |last1=Wieser |first1=Michael E. |last2=Coplen |first2=Tyler B. |year=2011 |title=Atomic weights of the elements 2009 (IUPAC Technical Report) |journal=[[Pure and Applied Chemistry|Pure Appl. Chem.]] |volume=83 |issue=2 |pages=359–396 |publisher=[[International Union of Pure and Applied Chemistry|IUPAC]] |doi=10.1351/PAC-REP-10-09-14 |s2cid=95898322 |url=http://iupac.org/publications/pac/pdf/2011/pdf/8302x0359.pdf |access-date=11 February 2012}}</ref>
| 6.94(1){{refn|The value listed is the conventional value suitable for trade and commerce; the actual value may range from 6.938 to 6.997 depending on the isotopic composition of the sample.<ref name="atomicweights2009" />|group=note}} || 22.98976928(2) || 39.0983(1) || 85.4678(3) || 132.9054519(2) || [223]{{refn|The element does not have any stable [[nuclide]]s, and a value in brackets indicates the [[mass number]] of the longest-lived [[isotope]] of the element.<ref name="atomicweights2007" /><ref name="atomicweights2009" />|group=note}}
|-
| style="background:lightgrey; text-align:left;"|[[Electron configuration|Configurație electronică]]
| &#91;[[Helium|He]]&#93; 2s<sup>1</sup> || &#91;[[Neon|Ne]]&#93; 3s<sup>1</sup> || &#91;[[Argon|Ar]]&#93; 4s<sup>1</sup> || &#91;[[Krypton|Kr]]&#93; 5s<sup>1</sup> || &#91;[[Xenon|Xe]]&#93; 6s<sup>1</sup> || &#91;[[Radon|Rn]]&#93; 7s<sup>1</sup>
|-
| style="background:lightgrey; text-align:left;"|Punct de topire (°C)
| 180.54 || 97.72|| 63.38 || 39.31 || 28.44 ||?
|-
| style="background:lightgrey; text-align:left;"|[[Punct de fierbere]] (°C)
| 1342 || 883 || 759 || 688 || 671 ||?
|-
| style="background:lightgrey; text-align:left;"|[[Densitate]] (g/cm<sup>3</sup>)
| 0.534 || 0.968 || 0.89 || 1.532 || 1.93 ||?
|-
| style="background:lightgrey; text-align:left;"|Căldură latentă de topire (kJ/mol)
| 3.00 || 2.60 || 2.321 || 2.19 || 2.09 ||?
|-
| style="background:lightgrey; text-align:left;"|[[Căldură de vaporizare]]&nbsp;(kJ/mol)
| 136 || 97.42 || 79.1 || 69 || 66.1 ||?
|-
| style="background:lightgrey; text-align:left;"|Căldura de formare a [[gaz monoatomic |gazului monoatomic]]&nbsp;(kJ/mol)
| 162 || 108 || 89.6 || 82.0 || 78.2 ||?
|-
| style="background:lightgrey; text-align:left;"|[[Rezistivitate electrică]] la&nbsp;25&nbsp;°C&nbsp;(nΩ·cm)
| 94.7 || 48.8 || 73.9 || 131 || 208 ||?
|-
| style="background:lightgrey; text-align:left;"|[[Atomic radius|Rază atomică]]&nbsp;(pm)
| 152 || 186 || 227 || 248 || 265 ||?
|-
| style="background:lightgrey; text-align:left;"|[[Rază ionică]] a ionului hexacoordonat M<sup>+</sup> (pm)
| 76 || 102 || 138 || 152 || 167 ||?
|-
| style="background:lightgrey; text-align:left;"|Prima energie de ionizare (kJ/mol)
| 520.2 || 495.8 || 418.8 || 403.0 || 375.7 || 392.8<ref name="andreev">{{cite journal |last1=Andreev|first1=S.V. |last2=Letokhov|first2=V.S. |last3=Mishin|first3=V.I. |title= Laser resonance photoionization spectroscopy of Rydberg levels in Fr |journal= [[Physical Review Letters|Phys. Rev. Lett.]] |year= 1987 |volume= 59 |pages= 1274–76 |doi= 10.1103/PhysRevLett.59.1274 |pmid=10035190 |bibcode=1987PhRvL..59.1274A |issue= 12}}</ref>
|-
| style="background:lightgrey; text-align:left;"|Afinitate electronică (kJ/mol)
| 59.62 || 52.87 || 48.38 || 46.89 || 45.51 ||?
|-
| style="background:lightgrey; text-align:left;"|[[Entalpie de disociere]] a M<sub>2</sub>&nbsp;(kJ/mol)
| 106.5 || 73.6 || 57.3 || 45.6 || 44.77 ||?
|-
| style="background:lightgrey; text-align:left;"|Electronegativitatea Pauling
| 0.98 || 0.93 || 0.82 || 0.82 || 0.79 ||?{{refn|[[Linus Pauling]] estimated the electronegativity of francium at 0.7 on the [[Pauling scale]], the same as caesium;<ref>{{cite book |last= Pauling |first= Linus |title= The Nature of the Chemical Bond|url= https://archive.org/details/natureofchemical00paul |url-access= registration |edition= Third |author-link= Linus Pauling |publisher= Cornell University Press |year= 1960 |isbn= 978-0-8014-0333-0 |page= [https://archive.org/details/natureofchemical00paul/page/93 93]}}</ref> the value for caesium has since been refined to 0.79, although there are no experimental data to allow a refinement of the value for francium.<ref>{{cite journal |last=Allred|first=A. L. |year= 1961 |journal= J. Inorg. Nucl. Chem.|volume= 17 |issue= 3–4 |pages= 215–221 |title= Electronegativity values from thermochemical data |doi= 10.1016/0022-1902(61)80142-5}}</ref> Francium has a slightly higher ionisation energy than caesium,<ref name="andreev" /> 392.811(4)&nbsp;kJ/mol as opposed to 375.7041(2)&nbsp;kJ/mol for caesium, as would be expected from [[relativistic quantum chemistry|relativistic effects]], and this would imply that caesium is the less electronegative of the two.|name=Fr-electronegativity|group=note}}
|-
| style="background:lightgrey; text-align:left;"|Electronegativitatea Allen
|0.91
|0.87
|0.73
|0.71
|0.66
|0.67
|-
| style="background:lightgrey; text-align:left;"|[[Potențial de electrod standard]] (''E''°(M<sup>+</sup>→M<sup>0</sup>); [[volt|V]])<ref name=van92>Vanýsek, Petr (2011). [http://www.hbcpnetbase.com/articles/05_22_92.pdf “Electrochemical Series”], in [http://www.hbcpnetbase.com/ ''Handbook of Chemistry and Physics: 92nd Edition''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20170724011402/http://www.hbcpnetbase.com/ |date=2017-07-24 }} (Chemical Rubber Company).</ref>
| −3.04 || −2.71 || −2.93 || −2.98 || −3.03 ||?
|-
| style="background:lightgrey; text-align:left;"|[[Culoarea flăcării]] <br />Principala emisie/lungimea de undă absorbită&nbsp;(nm)
| Purpuriu<br />670.8 || Galben<br />589.2 || Violet<br />766.5 || Roșu-violet<br />780.0 || Albastru<br />455.5 ||?
|}

{{De tradus|engleză}}
Metalele alcaline sunt mult mai similare între ele decât sunt elementele din orice altă grupă.<ref name=rsc /> Similaritatea lor este atât de mare, încât este dificil să separi potasiul, rubidiul și cesiul datorită razelor ionice similare; litiul și sodiul prezintă un caracter mai distinct.. Parcurgerea tabelului periodic indică creșterea razei atomice<ref name=chemguide /> scăderea electronegativității,<ref name=chemguide>{{cite web |url=http://www.chemguide.co.uk/inorganic/group1/properties.html |title=Atomic and Physical Properties of the Group 1 Elements |last=Clark|first=Jim |year=2005 |work=chemguide |access-date=30 January 2012}}</ref> creșterea reactivității ,<ref name=rsc /> și scăderea punctelor de fierbere și topire,<ref name=chemguide /> precum și ale căldurilor de fuzionare și vaporizare.<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|75}} In general, their [[density|densities]] increase when moving down the table, with the exception that potassium is less dense than sodium.<ref name=chemguide /> One of the very few properties of the alkali metals that does not display a very smooth trend is their [[reduction potential]]s: lithium's value is anomalous, being more negative than the others.<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|75}} This is because the Li<sup>+</sup> ion has a very high [[hydration energy]] in the gas phase: though the lithium ion disrupts the structure of water significantly, causing a higher change in entropy, this high hydration energy is enough to make the reduction potentials indicate it as being the most electropositive alkali metal, despite the difficulty of ionising it in the gas phase.<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|75}}

The stable alkali metals are all silver-coloured metals except for caesium, which has a pale golden tint:<ref name="theodoregray-caesium">{{cite web |url=http://www.theodoregray.com/periodictable/Elements/055/index.s7.html |title=Facts, pictures, stories about the element Cesium in the Periodic Table |last=Gray|first=Theodore|author-link=Theodore Gray|work=The Wooden Periodic Table Table |access-date=13 January 2012}}</ref> it is one of only three metals that are clearly coloured (the other two being copper and gold).<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|74}} Additionally, the heavy [[alkaline earth metal]]s [[calcium]], [[strontium]], and [[barium]], as well as the divalent [[lanthanide]]s [[europium]] and [[ytterbium]], are pale yellow, though the colour is much less prominent than it is for caesium.<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|74}} Their lustre tarnishes rapidly in air due to oxidation.<ref name=rsc /> They all crystallise in the [[body-centered cubic]] crystal structure,<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|73}} and have distinctive [[flame test|flame colours]] because their outer s electron is very easily excited. Indeed, these flame test colours are the most common way of identifying them since all their salts with common ions are soluble.<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|75}}

[[File:Potassium water 20.theora.ogv|thumb|right|Potassium reacts violently with water at room temperature]]
[[File:Cesium water.theora.ogv|thumb|right|Caesium reacts explosively with water even at low temperatures]]
All the alkali metals are highly reactive and are never found in elemental forms in nature.<ref name="krebs" /> Because of this, they are usually stored in [[mineral oil]] or [[kerosene]] (paraffin oil).<ref name="OU">{{cite web |url=http://www.open.edu/openlearn/science-maths-technology/science/chemistry/alkali-metals |title=Alkali metals |author=The OpenLearn team |year=2012 |work=OpenLearn |publisher=The Open University |access-date=9 July 2012}}</ref> They react aggressively with the [[halogen]]s to form the [[alkali metal halide]]s, which are white [[ionic crystal]]line compounds that are all [[solubility|soluble]] in water except [[lithium fluoride]] ([[lithium|Li]] [[fluorine|F]]).<ref name=rsc /> The alkali metals also react with water to form strongly [[alkali]]ne [[hydroxide]]s and thus should be handled with great care. The heavier alkali metals react more vigorously than the lighter ones; for example, when dropped into water, caesium produces a larger explosion than potassium if the same number of moles of each metal is used.<ref name=rsc /><ref name="alkalibangs">{{cite web |last=Gray|first=Theodore|title=Alkali Metal Bangs|url=http://www.theodoregray.com/periodictable/AlkaliBangs/index.html|publisher=[[Theodore Gray]]|access-date=13 May 2012}}</ref><ref name="pubs.usgs" /> The alkali metals have the lowest first [[ionization energy|ionisation energies]] in their respective periods of the [[periodic table]]<ref name="RubberBible84th">{{cite book |editor= Lide, D. R. |title= CRC Handbook of Chemistry and Physics |edition= 84th |location= Boca Raton, FL |publisher= CRC Press |year= 2003}}</ref> because of their low [[effective nuclear charge]]<ref name=rsc /> and the ability to attain a [[noble gas]] configuration by losing just one [[electron]].<ref name=rsc /> Not only do the alkali metals react with water, but also with proton donors like [[Alcohol (chemistry)|alcohol]]s and [[phenols]], gaseous [[ammonia]], and [[alkyne]]s, the last demonstrating the phenomenal degree of their reactivity. Their great power as reducing agents makes them very useful in liberating other metals from their oxides or halides.<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|76}}

The second ionisation energy of all of the alkali metals is very high<ref name=rsc /><ref name="RubberBible84th" /><!--the second ionisation energy for francium is not given in [[ionization energies of the elements (data page)]]--> as it is in a full shell that is also closer to the nucleus;<ref name=rsc /> thus, they almost always lose a single electron, forming cations.<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|28}} The [[alkalide]]s are an exception: they are unstable compounds which contain alkali metals in a −1 oxidation state, which is very unusual as before the discovery of the alkalides, the alkali metals were not expected to be able to form [[anion]]s and were thought to be able to appear in [[salt (chemistry)|salts]] only as cations. The alkalide anions have filled [[s-orbital|s-subshells]], which gives them enough stability to exist. All the stable alkali metals except lithium are known to be able to form alkalides,<ref>{{cite journal |journal= [[J. Am. Chem. Soc.]] |title= Crystalline salt of the sodium anion (Na<sup>−</sup>) |year= 1974 |volume= 96 |issue= 2 |pages= 608–609 |doi= 10.1021/ja00809a060|last1= Dye |first1= James L. |last2= Ceraso |first2= Joseph M. |last3= Lok |first3= Mei |last4= Barnett |first4= B. L. |last5= Tehan |first5= Frederick J. }}</ref><ref>{{cite journal |title= Alkali anions. Preparation and crystal structure of a compound which contains the cryptated sodium cation and the sodium anion |journal= [[J. Am. Chem. Soc.]] |year= 1974 |volume= 96 |issue= 23 |pages= 7203–7208 |doi= 10.1021/ja00830a005|last1= Tehan |first1= Frederick J. |last2= Barnett |first2= B. L. |last3= Dye |first3= James L. }}</ref><ref>{{cite journal |journal= [[Angew. Chem. Int. Ed. Engl.]] |year= 1979 |last=Dye|first=J. L. |title= Compounds of Alkali Metal Anions |volume= 18 |issue= 8 |pages= 587–598 |doi= 10.1002/anie.197905871}}</ref> and the alkalides have much theoretical interest due to their unusual [[stoichiometry]] and low [[ionization potential|ionisation potentials]]. Alkalides are chemically similar to the [[electride]]s, which are salts with trapped [[electron]]s acting as anions.<ref name="Redko">{{cite journal |year= 2003 |title= Barium azacryptand sodide, the first alkalide with an alkaline Earth cation, also contains a novel dimer, (Na<sub>2</sub>)<sup>2−</sup> |journal= [[Journal of the American Chemical Society|J. Am. Chem. Soc.]] |volume= 125 |issue= 8 |pages= 2259–2263 |doi= 10.1021/ja027241m |pmid= 12590555|url=https://www.researchgate.net/publication/10896204 |last1= Redko |first1= M. Y. |last2= Huang |first2= R. H. |last3= Jackson |first3= J. E. |last4= Harrison |first4= J. F. |last5= Dye |first5= J. L. }}</ref> A particularly striking example of an alkalide is "inverse [[sodium hydride]]", H<sup>+</sup>Na<sup>−</sup> (both ions being [[coordination complex|complexed]]), as opposed to the usual sodium hydride, Na<sup>+</sup>H<sup>−</sup>:<ref name="HNa">{{cite journal |year= 2002 |title="Inverse sodium hydride": a crystalline salt that contains H<sup>+</sup> and Na<sup>−</sup> |journal= [[Journal of the American Chemical Society|J. Am. Chem. Soc.]] |volume= 124 |issue= 21 |pages= 5928–5929 |doi= 10.1021/ja025655+|pmid=12022811 |last1=Redko |first1=M. Y. |last2=Vlassa |first2=M. |last3=Jackson |first3=J. E. |last4=Misiolek |first4=A. W. |last5=Huang |first5=R. H. |last6=Dye |first6=J. L. }}</ref> it is unstable in isolation, due to its high energy resulting from the displacement of two electrons from hydrogen to sodium, although several derivatives are predicted to be [[metastability|metastable]] or stable.<ref name="HNa" /><ref name="HNa-theory">{{cite journal |url=http://simons.hec.utah.edu/papers/266.pdf|title=Inverse Sodium Hydride: A Theoretical Study|journal=J. Am. Chem. Soc.|year=2003|volume=125|pages=3954–3958|doi=10.1021/ja021136v|pmid=12656631|issue=13|last1=Sawicka|first1=A.|last2=Skurski|first2=P.|last3=Simons|first3=J.}}</ref>

In aqueous solution, the alkali metal ions form [[metal ions in aqueous solution|aqua ions]] of the formula [M(H<sub>2</sub>O)<sub>''n''</sub>]<sup>+</sup>, where ''n'' is the solvation number. Their [[coordination number]]s and shapes agree well with those expected from their ionic radii. In aqueous solution the water molecules directly attached to the metal ion are said to belong to the [[first coordination sphere]], also known as the first, or primary, solvation shell. The bond between a water molecule and the metal ion is a [[dative covalent bond]], with the oxygen atom donating both electrons to the bond. Each coordinated water molecule may be attached by [[hydrogen bond]]s to other water molecules. The latter are said to reside in the second coordination sphere. However, for the alkali metal cations, the second coordination sphere is not well-defined as the +1 charge on the cation is not high enough to [[Polarizability|polarise]] the water molecules in the primary solvation shell enough for them to form strong hydrogen bonds with those in the second coordination sphere, producing a more stable entity.<ref>{{cite book |last=Burgess |first=John |title=Metal Ions in Solution |year=1978 |publisher=Ellis Horwood |location=Chichester |page=20 |isbn=978-0-85312-027-8}}</ref><ref name=Richens />{{rp|25}} The solvation number for Li<sup>+</sup> has been experimentally determined to be 4, forming the [[tetrahedron|tetrahedral]] [Li(H<sub>2</sub>O)<sub>4</sub>]<sup>+</sup>: while solvation numbers of 3 to 6 have been found for lithium aqua ions, solvation numbers less than 4 may be the result of the formation of contact [[ion pair]]s, and the higher solvation numbers may be interpreted in terms of water molecules that approach [Li(H<sub>2</sub>O)<sub>4</sub>]<sup>+</sup> through a face of the tetrahedron, though molecular dynamic simulations may indicate the existence of an [[octahedron|octahedral]] hexaaqua ion. There are also probably six water molecules in the primary solvation sphere of the sodium ion, forming the octahedral [Na(H<sub>2</sub>O)<sub>6</sub>]<sup>+</sup> ion.<ref name=generalchemistry /><ref name=Richens>{{cite book |last=Richens |first=David. T. |title=The Chemistry of Aqua Ions |year=1997 |publisher=Wiley |isbn=978-0-471-97058-3}}</ref>{{rp|126–127}} While it was previously thought that the heavier alkali metals also formed octahedral hexaaqua ions, it has since been found that potassium and rubidium probably form the [K(H<sub>2</sub>O)<sub>8</sub>]<sup>+</sup> and [Rb(H<sub>2</sub>O)<sub>8</sub>]<sup>+</sup> ions, which have the [[square antiprism]]atic structure, and that caesium forms the 12-coordinate [Cs(H<sub>2</sub>O)<sub>12</sub>]<sup>+</sup> ion.<ref>{{cite journal |last=Persson |first=Ingmar |date=2010 |title=Hydrated metal ions in aqueous solution: How regular are their structures? |url=http://pac.iupac.org/publications/pac/pdf/2010/pdf/8210x1901.pdf |journal=Pure Appl. Chem. |volume=82 |issue=10 |pages=1901–1917 |doi=10.1351/PAC-CON-09-10-22 |s2cid=98411500 |access-date=23 August 2014}}</ref>
{{clear left}}

==== Lithium ====
The chemistry of lithium shows several differences from that of the rest of the group as the small Li<sup>+</sup> cation [[chemical polarity|polarises]] [[anion]]s and gives its compounds a more [[covalent bond|covalent]] character.<ref name=rsc /> Lithium and [[magnesium]] have a [[diagonal relationship]] due to their similar atomic radii,<ref name=rsc /> so that they show some similarities. For example, lithium forms a stable [[nitride]], a property common among all the [[alkaline earth metal]]s (magnesium's group) but unique among the alkali metals.<ref name="alkalireact" /> In addition, among their respective groups, only lithium and magnesium form [[organometallic compound]]s with significant covalent character (e.g. Li[[methyl group|Me]] and MgMe<sub>2</sub>).<ref name="Shriver&Atkins">{{cite book |title=Inorganic Chemistry |first1=Duward |last1=Shriver |first2=Peter |last2=Atkins |publisher=W. H. Freeman |year=2006 |isbn=978-0-7167-4878-6 |page=259 |access-date=10 November 2012 |url=https://www.google.com/books?id=NwOTQAAACAAJ}}</ref>

Lithium fluoride is the only alkali metal halide that is poorly soluble in water,<ref name=rsc /> and [[lithium hydroxide]] is the only alkali metal hydroxide that is not [[deliquescent]].<ref name=rsc /> Conversely, [[lithium perchlorate]] and other lithium salts with large anions that cannot be polarised are much more stable than the analogous compounds of the other alkali metals, probably because Li<sup>+</sup> has a high [[solvation energy]].<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|76}} This effect also means that most simple lithium salts are commonly encountered in hydrated form, because the anhydrous forms are extremely [[hygroscopic]]: this allows salts like [[lithium chloride]] and [[lithium bromide]] to be used in [[dehumidifier]]s and [[air-conditioner]]s.<ref name="Greenwood&Earnshaw" />{{rp|76}}

==== Francium ====
Francium is also predicted to show some differences due to its high [[atomic weight]], causing its electrons to travel at considerable fractions of the speed of light and thus making [[relativistic quantum chemistry|relativistic effects]] more prominent. In contrast to the trend of decreasing [[electronegativity|electronegativities]] and [[ionisation energy|ionisation energies]] of the alkali metals, francium's electronegativity and ionisation energy are predicted to be higher than caesium's due to the relativistic stabilisation of the 7s electrons; also, its [[atomic radius]] is expected to be abnormally low.<!--Haire says this happens for Uue because of the analogous effect for 8s – seems likely for Fr too--> Thus, contrary to expectation, caesium is the most reactive of the alkali metals, not francium.<ref name="andreev" /><ref name="Uue">{{cite book |title= The Chemistry of the Actinide and Transactinide Elements |editor1-last= Morss|editor2-first= Norman M. |editor2-last= Edelstein |editor3-last= Fuger|editor3-first= Jean |last1= Hoffman|first1= Darleane C. |last2=Lee|first2=Diana M. |last3=Pershina|first3=Valeria |chapter= Transactinides and the future elements |publisher= Springer |year= 2006 |isbn= 978-1-4020-3555-5 |location= Dordrecht, The Netherlands |edition= 3rd }}</ref>{{rp|1729}}<ref name=Thayer /> All known physical properties of francium also deviate from the clear trends going from lithium to caesium, such as the first ionisation energy, electron affinity, and anion polarisability, though due to the paucity of known data about francium many sources give extrapolated values, ignoring that relativistic effects make the trend from lithium to caesium become inapplicable at francium.<ref name=Thayer /> Some of the few properties of francium that have been predicted taking relativity into account are the electron affinity (47.2 kJ/mol)<ref name=Landaualkalis>{{cite journal |last1= Landau |first1= A. |last2= Eliav |first2= E. |last3= Ishikawa |first3= Y. |last4= Kaldor |first4= U. |year= 2001 |title= Benchmark calculations of electron affinities of the alkali atoms sodium to eka-francium (element 119) |url= https://www.academia.edu/20466410|journal= J. Chem. Phys. |volume= 115 |issue= 6 |page= 2389 |doi= 10.1063/1.1386413|bibcode= 2001JChPh.115.2389L }}</ref> and the enthalpy of dissociation of the Fr<sub>2</sub> molecule (42.1 kJ/mol).<ref name=Liddle>{{cite book |last1=Jones |first1=Cameron |last2=Mountford |first2=Philip |last3=Stasch |first3=Andreas |last4=Blake |first4=Matthew P. |editor-last=Liddle |editor-first=Stephen T. |title=Molecular Metal-Metal Bonds: Compounds, Synthesis, Properties |publisher=John Wiley and Sons |date=22 June 2015 |pages=23–24 |chapter=s-block Metal-Metal Bonds |isbn=978-3-527-33541-1}}</ref> The CsFr molecule is polarised as Cs<sup>+</sup>Fr<sup>−</sup>, showing that the 7s subshell of francium is much more strongly affected by relativistic effects than the 6s subshell of caesium.<ref name=Thayer /> Additionally, francium superoxide (FrO<sub>2</sub>) is expected to have significant covalent character, unlike the other alkali metal superoxides, because of bonding contributions from the 6p electrons of francium.<ref name=Thayer />

===Nucleare===
==Tendințe periodice==
===Raze atomice și ionice===
===Prima energie de ionizare===
===Reactivitate===
===Electronegativitate===
===Puncte de topire și fierbere===
===Densitate===
==Compuși==
===Hidroxizi===
===Compuși intermetalici===
===Compuși cu elementele grupei 13===
===Compuși cu elementele grupei 14===
===Nitrizi și pnictizi===
===Oxizi și calcogenizi===
===Halide, hidride și pseudohalide===
===Complexe de coordonare===
===Soluții de amoniu===
===Organometalicitate===
====Organolitiu====
====Metale alcaline grele====
==Reacții reprezentative ale metalelor alcaline==
==Extensii==
==Pseudometale alcaline==
===Hidrogen===
===Amoniul și derivatele sale===
===Cobaltogeni și derivatele sale===
===Taliul===
===Cupru, argint și aur===
==Producere și izolare==
==Aplicații==
==Aspecte de sănătate și securitate==
===Metale===
===Ioni===
==Note==
<references group="note" />
==Referințe==
{{Portal|Chimie}}

{{Control de autoritate}}
[[Categorie:Metale alcaline| ]]
[[Categorie:Metale]]