Sari la conținut

Mac de câmp

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mac de câmp
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
DomeniuEukaryota
RegnPlantae
SubregnViridiplantae
InfraregnStreptophyta
DiviziuneTracheophytes
SubdiviziuneSpermatophytes
OrdinRanunculales
FamiliePapaveraceae
SubfamiliePapaveroideae
GenPapaver
Nume binomial
Papaver rhoeas[1]
L., 1753

Este plantă medicinalăConține un număr mare de substanțe toxice Macul de câmp (Papaver rhoeas) este o plantă cu flori din familia Papaveraceae. Este identic cu macul opiaceu. Semințele sunt utilizate în industria alimentară. În literatura persană macul roșu este considerat floarea iubirii. Perioada infloririi: Mai-Aprilie.

Plantă anuală, cu înălțimea de 20-80 cm, cu tulpini numeroase, găsită în culturile de cereale, în miriști și pe marginea drumurilor. Florile sunt solitare, pe un peduncul lung și păros, alcătuite din 2 sepale mari, cu 4 petale roșii, cu sau fără pată la bază, iar în centrul florii, numeroase stamine. Florile au culoarea roșu intens.[2]

Compoziție chimică

[modificare | modificare sursă]

Conține un antocianozid a cărui genină este cianidolul, care dă culoarea roșie petalelor, readina, alcaloid cu structură similară hidrastinei și alți alcaloizi cu structură nedescoparită, mucilagii, mecocianină și mecopelargonidină.[3]

Acțiune ușor sedativă a petalelor, utilizate în compoziția ceaiurilor pectorale.[3]

Datorită antocianozidelor și a unor alcaloizi diferiți de cei din compoziția Macului de grădină, Macul roșu de câmp, are acțiune diferită și foarte slabă. Petalele pot fi utilizate în prepararea unor ceaiuri medicinale datorită proprietăților ușor sedative. Extractele din petale se pot utiliza ca și coloranți naturali.[3]

  1. ↑ Carl Linné (). „Species Plantarum. Ediția I-a, vol. I” (în latină). p. 507. Wikidata Q21856106.
  2. ↑ Bojor, Ovidiu (). Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. București: Editura Fiat Lux. pp. 158–159. ISBN 973-9250-68-8.
  3. 1 2 3 Bojor, Ovidiu (). Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. București: Editura Fiat Lux. p. 159. ISBN 973-9250-68-8.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]