Mănăstirea Săpânța-Peri
.jpg)
În anul 1391, nepoții lui Dragoș Vodă au dăruit Mănăstirii Peri terenuri și bunuri, fiind ridicată o biserică din piatră. Mai bine de 300 de ani, această biserică de piatră a fost folosită ca sediu al Episcopiei Române a Maramureșului, fiind ulterior ridicat de către meșterul Ioan Macarie un lăcaș care să servească drept loc de rugăciune pentru comunitatea greco-catolică din împrejurimi[2]. Mănăstirea purta pe vremea voievozilor Dragoșești hramul Sfântul Arhanghel Mihail[3]. La Săpânța-Peri au fost traduse și copiate în română pentru prima dată „Psaltirea”, „Evanghelia”, „Legenda duminicii”, „Codicele Voroțean” și „Faptele Apostolilor”. Pecetea timpului a dus la distrugerea mănăstirii în anul 1783. În anul 1404, o seamă de nobili români au reîntărit posesiunea Mănăstirii, pomenind de donația anterioară a lui Balc și Drag: trei sate (Taras, Criva și Peri) și o moară "în țara Câmpulungului pe apa Săpânței, unde se varsă Săpânța în Tisa". "Iar după moartea lor, și Dumitru voievod și fratele său Alexandru
Meșter au întărit în fața noastră mănăstirii aceste stăpâniri din uricul lor", spune hrisovul[4].
Mănăstirea Săpânța Peri a fost înființată în anul 1997, în hotarul satului Săpânța, din dorința de a reînnoda tradiția istorică a vechii Mănăstiri Sfântul Arhanghel Mihail, din Peri, Maramureș, astăzi pe teritoriul Ucrainei[5]. Ctitorită de părintele paroh Grigore Lutai, după planurile arhitectului Dorel Cordoș, Mănăstirea Săpânța Peri a primit, din anul 2005, o obște de maici, care a continuat lucrările de construcție începute anterior. Biserica în stil maramureșean a mănăstirii a fost placată, inițial, cu 8,5 kilograme de aur, iar crucea, înaltă de șapte metri, la rândul ei, învelită cu patru kilograme de aur. Construcția se află pe malul Tisei și fost realizată între anii 1998 și 2003. Turla mănăstirii este vizibilă de la o distanță de cinci kilometri peste Tisa și poate fi admirată de românii din Transcarpatia, regiune a Maramureșului istoric rămasă în Ucraina[6]. În prezent mănăstirea găzduiește 6 măicuțe, stareță fiind monahia Agnia Ciuban[7].
Cu o înălțime maximă de 78 m, biserica mânăstirii Săpânța-Peri se situează în prezent pe locul 3 între lăcașurile de cult din România, după catedrala ortodoxă din Timișoara și biserica romano-catolică Sf.Mihail din Cluj, și înaintea altor edificii impozante de zid, precum bisericile evanghelice din Bistrița sau Sibiu.
Galerie de imagini
-
Parcul dendrologic „Livada” -
Biserica de lemn -
Turla -
Altarul de vară -
Imagine de ansamblu
Referințe
- ^ Cea mai înaltă biserică de lemn din lume este în România, în Maramureş, 27 septembrie 2016, Angela Sabau, Adevărul, accesat la 29 septembrie 2016
- ^ https://financiarul.ro/2013/07/29/manastirea-peri-din-sapanta-cea-mai-inalta-manastire-de-lemn-din-lume/ Mănăstirea Peri din Săpânța – cea mai înaltă biserică de lemn din lume, 19.09.2018
- ^ https://pelerinaje.md/2017/02/17/stiati-ca-manastirea-peri-din-maramures-este-cea-mai-inalta-biserica-de-lemn-din-lume/ Știați că… Mănăstirea Peri din Maramureș este cea mai înaltă biserică de lemn din lume?, accesat 19.09.2018
- ^ Ivanciuc Teofil. „Acte medievale românești emise la Sighet”. Accesat în 26 ianuarie 2018. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor) - ^ https://www.calebatuta.ro/manastirea-sapanta-peri/p635 Mănăstirea Săpânța – Peri, accesat 19.09.2018
- ^ https://romaniamea.org/romania-la-pas/manastirea-peri-din-sapanta-biserica-din-lemn-considerata-cea-mai-inalta-din-lume/ Mănăstirea Peri din Săpânța – biserica din lemn considerată cea mai înaltă din lume, accesat 19.09.2018
- ^ http://ziarullumina.ro/sapanta-peri-manastirea-continuitatii-79080.html Săpânța Peri, mănăstirea continuității, accesat 19.09.2018
Bibliografie
- Istoricul Mănăstirii Săpânța-Peri, preot Grigore Lutai
Legături externe
- Un releu al harului din piatra si lemn, Lumea credinței - anul III, nr. 2(19)
- Minunile de la Sapanta, 18 august 2007, Adrian Bucurescu, România liberă
- Săpânța Peri, mănăstirea continuității, 17 februarie 2013, Dumitru Manolache, Ziarul Lumina
- Cea mai mare biserică de lemn din lume stă de veghe pe pământ românesc, 5 iunie 2009, Raluca Brodner, Ziarul Lumina