Sari la conținut

Măcelul din Chios

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Măcelul din Chios
Descriere generală
ArtistEugène Delacroix
Datare1824
Materialeulei pe pânză
Genpictură istorică  Modificați la Wikidata
Dimensiuni419 cm × 354 cm cm
AmplasareMuzeul Luvru, Paris, Franța
ColecțieDepartamentul de Picturi din Muzeul Luvru[*]  Modificați la Wikidata

Măcelul din Chios este o pictură de Eugène Delacroix, pictată în 1824. Sursa de inspirație a tabloului este de natură istorică. În luna aprilie a anului 1822, populația greacă din insula Chios a fost masacrată de armata Înaltei Porți, cum era numit pe atunci imperiul otoman. Hecatomba înfricoșătoare a cutremurat întreaga Europă. Pregătindu-și tabloul, Delacroix a scos informații din cartea locotenentului Voutier, ofițer francez, care a luptat în rândurile grecilor și a scris în anul 1823 "Amintiri din actualul război grecesc".

Tabloul a fost expus la Salon în anul 1824 cu titlul integral: Scene din măcelul de la Chios; familii grecești în așteptarea morții sau a robiei etc. (vezi: diverse relații, precum și jurnalele vremii).

Pânza a provocat o mare indignare: "Un pictor plin de pretenții persistă în urâțenie". - comentează unul dintre critici. Baron Gros (17711835) nu a ezitat să utilizeze calificativul "măcelul picturii", iar Ingres (1780 - 1876), observând intransigența estetică a lui Delacroix, îl numește un "Robespierre al picturii".

Într-adevar, Delacroix realizează o revoluție în pictură. Culorile lui șochează. Renunță la tonurile stinse ale primelor sale pânze, folosește culori noi, pure și intense: albastru cobalt, verde smarald, roșu aprins.

Executarea tabloului este precedată de o întreagă serie de schițe. Delacroix dorește să exprime caracterul cutremurător al temei și caută îndelung o abordare cât mai dramatică a întregii scene. Creează o compoziție zguduitoare, în care reușește să transmită emoții diferite: resemnarea extremă din privirea bărbatului cu legătură roșie pe cap, disperarea femeii cu turban, care stă la picioarele lui, caracterul nemilos al cotropitorului otoman.

Forța și tragismul tabloului se concentrează pe chipul bătrânei femei în rochie roșie. Ochii ei exprimă o nefericire profundă, asemănătoare celei pe care o vedem pictată în același an în tabloul intitulat Orfana în cimitir și care, mai mult ca sigur, a fost un studiu de pregătire a scenei măcelului.

Alte articole

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]