Sari la conținut

Lufar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lufar
Lufarul (Pomatomus saltatrix)
Stare de conservare
Stare de conservare: nu a fost încă evaluată
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Infraîncrengătură: Gnathostomata
Supraclasă: Osteichthyes
(neclasificat): Pisces
Clasă: Actinopterygii
Subclasă: Neopterygii
Infraclasă: Teleostei
Supraordin: Acanthopterygii
Ordin: Perciformes
Subordin: Percoidei
Suprafamilie: Percoidea
Familie: Pomatomidae
Gen: Pomatomus
Lacépède, 1802
Specie: P. saltatrix
Nume binomial
Pomatomus saltatrix
(Linnaeus, 1766)

Lufarul (Pomatomus saltatrix) este un pește răpitor, marin pelagic, din familia pomatomide (Pomatomidae), răspândit în apele tropicale și subtropicale din Oceanele Atlantic, Pacific și Indian, care trăiește și în marea Mediterană și zona litorală a Mării Negre.

Are o lungimea obișnuită de 30-60 cm (lungimea maximă 130 cm) și o greutate 2-3 kg (greutate maximă 14,4 kg). Corpul este alungit fusiform, comprimat lateral și acoperit cu solzi mici, aspri, care se întind și pe opercule. Gura mare, oblică este prevăzută cu dinți scurți și ascuțiți. Pe spate are două înotătoare dorsale (prima mică și cu raze osoase). Înotătoarea anala este lungă și cu două raze osoase. Înotătoarea caudală ușor bifurcată. Colorația spatelui este cenușiu-albăstruie sau cenușiu-verzuie; flancurile și abdomenul argintii; înotătoarele transparente și prezintă câte o pată neagră la baza fiecărei pectorale. Este unul din cei mai lacomi și mai de temut pești marini răpitori. Se hrănește cu alți pești, de obicei stavrizi, scrumbii albastre, hamsii, aterine etc. pe care îi urmărește în deplasările lor. Se hrănește și cu crustacee și cefalopode. Depune icre pelagice în iunie-august. Are o valoare economică și se pescuiește comercial și sportiv. Carnea este gustoasă.


  • Petru Bănărescu. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși). București. Editura Academiei Republicii Populare România, 1964.
  • George D. Vasiliu. Peștii apelor noastre. București : Edit. Științifică, 1959.
  • Sergiu I. Cărăușu. Tratat de ichtiologie. Editura Academiei Republicii Populare Române, București 1952, 804 p.
  • L. Lustun, I. Rădulescu, V. Voican. Dicționar piscicol. Editura Ceres. București 1978.
  • Th. Bușniță, I. Alexandrescu. Atlasul peștilor din apele R.S. România. București, 1971.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Lufar
Wikispecies
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Lufar