Linofrinide

Linofrinide; Fosilă: Miocenul suprior - Holocen PreЄ Є O S D C P T J K Pg N
	Linofrina arboriferă (Linophryne arborifera). În stânga sus - femela, în dreapta jos - masculul pigmeu
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Subîncrengătură:	Vertebrata
Infraîncrengătură:	Gnathostomata
Nanoîncrengătură:	Pisces
Supraclasă:	Osteichthyes
Clasă:	Actinopterygii
Subclasă:	Neopterygii
Infraclasă:	Teleostei
Supraordin:	Paracanthopterygii
Ordin:	Lophiiformes
Subordin:	Ceratioidei
Familie:	Linophrynidae; Regan, 1926
Genuri
	Acentrophryne; Borophryne; Haplophryne; Linophryne; Photocorynus
	Modifică text

Linofrinidele (Linophrynidae) reprezintă o familie de pești marini teleosteeni mezopelagici și batipelagici răspândiți în Oceanul Atlantic, Oceanul Indian și Golful Panama, caracterizați printr-un dimorfism sexual extrem în care masculii sunt pigmei, fiind cu mult mai mici decât femelele. Masculii maturi se hrănesc în mod parazitar pe femele, de care se prind prin intermediul unor denticuli în formă de pensetă aflați la vârfurile fălcilor. Au 2 înotătoare dorsale, prima este spinoasă, a doua moale. La femele primul spin (iliciul) al înotătoarei dorsale spinoase are o nadă (esca) terminală bioluminiscentă, cu care ademenește prada. Esca adăpostește bacterii bioluminiscente simbiotice. A doua înotătoarea dorsală și înotătoarea anală au de obicei trei radii moi. Înotătoarele ventrale lipsesc. Femelele din genul Linophryne au pe bărbie un tentacul special (numit mustață hioidă), alungit; pe el se găsesc numeroase formațiuni mici globulare luminescente. La femele gura este foarte mare și prevăzută cu dinți lungi în formă de pumnal. Familia linofrinide include 27 de specii grupate în cinci genuri: Linophryne (22 specii), Acentrophryne (2 specii), Borophryne (1 specie), Haplophryne (1 specie) și Photocorynus (1 specie). Nu au importanță economică.^[1]^[2]^[3]

Descrierea[modificare | modificare sursă]

Linofrinidele sunt caracterizate printr-un dimorfism sexual extrem în care masculii sunt pigmei, fiind cu mult mai mici decât femelele. Femelele ating o lungime de 23 cm, iar masculi de 2,9 cm.

Înotătoarea dorsală moale are 3 radii moi (rareori 2 sau 4). Înotătoarea anală are 3 radii moi (rareori 2 sau 4). Înotătoarele ventrale lipsesc. Anusul este sinistral (așezat la stânga).

Femelele au un corp scurt, globular; pielea este golașă (fără solzi), primul spin (iliciul) al înotătoarei dorsale este mai mic decât lungimea capului și a corpului la cele mai multe exemplare, purtând o nadă (esca) terminală bioluminiscentă proeminentă. Femelele au pe bărbie un tentacul alungit, numit mustață hioidă, care poartă numeroase formațiuni mici globulare luminescente. Mustață hioidă lipsește la Haplophryne și Photocorynus. La femele în spatele ochilor se află spinii sfenotici.

Masculii adulți parazitează pe femele; ei au ochii mari, ușor tubulari, îndreptați anterior; organele olfactive ale masculilor sunt mari; pielea lor este golașă.

Coloritul[modificare | modificare sursă]

Culoarea variază de la cafeniu închis până la negru pe întreaga suprafață a capului, corpului, înotătoarelor (cu excepția porțiunii distale a nadei) la Linophryne și Photocorynus; însă pielea este nepigmentată la Haplophryne.

Răspândirea și habitatul[modificare | modificare sursă]

Linofrinidele sunt pești marini solitari, mezopelagici și batipelagici, răspândiți în Oceanul Atlantic, Oceanul Indian și Golful Panama.

Hrana[modificare | modificare sursă]

Femelele adulte se hrănesc mai ales cu pești abisali batipelagici (din familiile Myctophidae, Gonostomatidae, Chauliodontidae, Sternoptychidae, Melamphaidae etc.), crustacee. Femelele atrag pasiv prada cu ajutorul nadei (esca) bioluminiscente, care este primului spin al înotătoarei dorsale modificat pentru a servi ca momeală.

Masculii adulți înainte de a deveni parazitari pe femele, se hrănesc, ca și larvele acestor pești, cu copepode și chetognate. Masculul adult ulterior penetrează în pielea femelei cu ajutorul dinților săi ascuțiți în formă de pensetă. În curând buzele și limba acestui mascul fuzionează complet cu corpul femelei, iar fălcile, dinții, ochii și intestinele se reduc treptat, astfel încât în cele din urmă el se transformă într-o anexă, care produce spermă. Alimentara masculului parazit se realizează prin intermediul sângelui femelei, deoarece vasele sangvine ale ei se unesc cu vasele masculului.

Reproducerea[modificare | modificare sursă]

Masculul caută în mod activ perechea cu ajutorul unor organe de simț foarte dezvoltate, fixându-se pe femele prin intermediul unor denticuli specializați în formă de pensetă de pe vârfurile fălcilor, devenind astfel parazitari pe femele prin fuziunea țesuturilor epidermice și dermice și, probabil, a vaselor sanguine.