Les Routiers
| Les Routiers | |
 | |
| Înființare |  |
|---|---|
Modifică date / text  | |
Relais Routiers este numele unei rețele franceze de restaurante destinate șoferilor de camion (routiers în franceză) și transportatorilor rutieri din Franța.[1] Restaurantele membre ale rețelei sunt publicate într-un ghid cu același nume, actualizat în fiecare an, editat de editura Groupe SEJT.[2][3] Editura se ocupă și de revista lunară Les Routiers, cu un tiraj mediu de 45.000 de exemplare, care oferă informații profesionale și o revistă-magazin pentru transportatorii rutieri.[4]
Istorie[modificare | modificare sursă]
În anul 1934 jurnalistul francez François de Saulieu de la Chomonerie (1907-1987) a realizat un reportaj despre viața grea a șoferilor de camion. Pentru a-i organiza într-o uniune, el decide să creeze un ziar lunar, Les Routiers, și recomandă ca restaurantele situate de-a lungul principalelor rute de transport care servesc mese simple și copioase la prețuri accesibile să se unească. Celebrul logo rotund, albastru și roșu este creat pentru a distinge restaurantele recomandate. În același an, a fost publicat un anuar, La route facile, care cataloga restaurantele și hotelurile lanțului. Mai târziu va adopta titlul Guide des Relais Routiers și va fi cunoscut cu porecla de Guide Rouge (Ghid Roșu) al gastronomiei. În 2010, ghidul a fost publicat în 45.000 de exemplare. La origini, rețeaua a reunit aproape 2.000 de unități, iar în 1950 avea 5.000 de unități.[5][3]
În afară de servirea unui meniu complet de preparate tradiționale și locale la un preț maxim de 14 euro, pentru a face parte din rețea este necesară o zonă de parcare de minim 500 m², precum și toalete și dușuri curate. Calitatea excepțională a unităților se remarcă prin caserole, urmând exemplul stelelor Michelin. În 2021, potrivit unor surse, rețeaua franceză avea între 700 și 1.600 de unități.[5][6][4]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „European travelling insights – Les Relais Routiers, Logis de France and Le Chateau Blanchard” (în inglés). Le News. 18 de septiembre de 2014. Accesat în 11 de noviembre de 2021. Verificați datele pentru:
|access-date=, |date=(ajutor) - ^ „Guide des Relais Routiers - Edition 2021” (în francés). Groupe SEJT. Accesat în 11 de noviembre de 2021. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor) - ^ a b „Le Guide rouge des Routiers et la Cabane Bambou” (PDF) (în francés). Encres vagabondes: Les Papiers collés de Claude Darras. invierno 2013. Accesat în 11 de noviembre de 2021. Verificați datele pentru:
|access-date=, |date=(ajutor) - ^ a b „Magazine Les Routiers : Présentation” (în francés). routiers.com. Arhivat din original la 2022-08-19. Accesat în 11 de noviembre de 2021. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor) - ^ a b „Les routiers sont sympas et leurs tables aussi” (în francés). Le Figaro. 9 de abril de 2014. Accesat în 11 de noviembre de 2021. Verificați datele pentru:
|access-date=, |date=(ajutor) - ^ „« Les restos routiers sont toujours sympas », sur France 5 : des Relais populaires entre nostalgie et renouvellement” (în francés). Le Monde. 14 de febrero de 2021. Accesat în 11 de noviembre de 2021. Verificați datele pentru:
|access-date=, |date=(ajutor)