Leasing

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Leasing - este o operațiune comercialǎ prin care o parte denumită locator/finanțator, transmite celeilalte părți, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia din urmǎ, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing (redevență), dreptul de folosință al unui bun al cărui proprietar rămâne pentru o perioadă determinată de timp.

Pe tot parcursul contractului care este de minim 12 luni conform legii, societatea de leasing rămâne proprietarul bunului ce face obiectul contractului de leasing.
Conform legii, operațiunile de leasing se clasifică în leasing financiar și leasing operațional.
În cazul leasingului financiar, deductibilitatea apare la nivelul amortizării și dobânzii de leasing. Valoarea reziduală este de 20%.

În acest caz, amortizarea se face la utilizator, dreptul de proprietate rămânând la societatea de leasing. Societatea de leasing trebuie să prevadă expres în contractul de leasing opțiunea de cumpărare. În cazul leasingului financiar, utilizatorul intră în posesia bunului odată cu plata valorii reziduale.

Istoria de leasing de terenuri[modificare | modificare sursă]

De-a lungul secolelor, contractele de leasing au servit în multe scopuri, iar natura reglementării juridice a variat în funcție de scopurile și de condițiile sociale și economice ale vremii. Leasingurile, de exemplu, au fost utilizate în principal în scopuri agricole până la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, când creșterea orașelor din țările industrializate a făcut o formă importantă de deținere a terenurilor în zonele urbane.

Legea modernă a proprietarului și locatarului în jurisdicțiile de drept comun păstrează influența dreptului comun și, în special, a filosofiei laissez-faire care a dominat legea contractului și a dreptului de proprietate în secolul al XIX-lea. Odată cu creșterea consumului, legislația privind protecția consumatorilor a recunoscut că principiile de drept comun, care preiau egalitatea de negociere între părțile contractante, creează greutăți atunci când presupunerea este inexactă. În consecință, reformatorii au subliniat necesitatea de a evalua legile locative de închiriere în ceea ce privește protecția pe care o oferă chiriașilor. Legislația pentru protejarea chiriașilor este acum comună.

Plăţile de leasing[modificare | modificare sursă]

Principalele scheme acceptate în practică pentru plățile de leasing sunt:

  • regresiv (plata lunară pe durata contractului de leasing scade);
  • anuitatea (plata lunară pe durata contractului de leasing rămâne aceeași);
  • sezonier (programul de plăți este legat de sezonalitatea afacerii locatarului).