Creițar

Creițar (plural creițari; variante: crăițar, crițar, crucer; cf. maghiară krajcár, germană Kreuzer, din Kreuz „cruce”) era o monedă mică, inițial de argint, mai târziu din aramă.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Termenul din română creițar derivă din maghiară krajcár, germană Kreuzer^[1]. Denumirea germană a monedei derivă de la crucea (dublă) gravată pe reversul ei; una dintre cruci este cu tălpi, iar cea de-a doua cruce este Crucea Sfântului Andrei. În germană Kreuz: „cruce”. Termenul german Kreuzer își are originea din Mittelhochdeutsch kriuzære sau kriuzer denumit după crucea dublă reprezentată pe reversul piesei. ^[2]

În regiunile germanofone, abrevierea poate lua diferite forme: kr., K. sau Xr, iar în unele cantoane elvețiene, unde este ortografiat „creuzer”, se folosea abrevierea cr.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Creițar emis la Berna, în 1776; avers: MONETA REIPUB BERNENSIS; urs bernez; revers: DOMINUS PROVIDEBIT; cruce heraldică, cu tălpi

Creițarul a fost pentru prima oară emis în Tirol, în 1271.

A circulat în regiunile meridionale ale Germaniei, în Elveția și în Imperiul Habsburgic, respectiv în continuatorul acestuia, Imperiul Austriac și apoi în Imperiul Austro-Ungar, deci și în Banat, Bucovina și Transilvania, până la finele secolului al XIX-lea.

Creițarul mai era denumit și Zwanziger întrucât valora 20 de denari veronezi. De la denumirea germană Zwanziger^[3], în limba română avem denumirea sfanț.

În secolele al XIV-lea și al XV-lea, uzul monedei s-a răspândit în toate statele de limbă germană din Europa de centru și meridională, având valoarea de 4 Pfennig.

Legea imperială din 1551 a oficializat creițarul în rolul de monedă divizionară de argint. 60 de creițari aveau valoarea unui florin de aur (Goldgulden), iar 10 creițari valorau un taler.

În secolul al XVI-lea, creițarul era din bilon, iar în secolul al XVIII-lea era din cupru.

În cea mai mare parte a sistemului valutelor din regiunile meridionale germane, valorile erau 8 Heller = 4 Pfennig = 1 Kreuzer / creițar, iar 4 creițari = 1 Batzen.

În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, creițarul a fost emis din cupru.

Creițarul a fost emis în Germania, până în 1871, iar în Austria și în continuatoarea acesteia, Austro-Ungaria, până în 1892. În Austria, până în 1858, un creițar valora 1/60 dintr-un florin, după care, trecându-se la decimalizarea^[4] monetară, 1 creițar / Kreuzer = 1/100 florin. 1 creițar = o zecime dintr-o pițulă^[5]. În sens figurat, cuvântul creițar era folosit cu sensul ban de valoare neînsemnată, sfanț.

Alte monede[modificare | modificare sursă]

Denumirile vechilor monede braziliene Cruzeiro și Cruzado sunt traduceri libere ale denumirii monedei Kreuzer.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007. ISBN 978-973-675-307-7
de Lorenzo Fedel: despre Kreuzer în Lexiconul de istorie al Elveției.
de Kreuzer im Deutschen Rechtswörterbuch Bd. VII Sp. 1511.

Note[modificare | modificare sursă]

^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române.
^ Etymologisches Wörterbuch des Deutschen (în germană), Munich: Deutscher Taschenbuch Verlag, 2005, ISBN 3-423-32511-9
^ În germană Zwanzig: „douăzeci”.
^ Decimalizarea este trecerea la sistemul zecimal.
^ „Pițulă”. Arhivat din original la 1 mai 2018. Accesat în 8 martie 2010.

[1] Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române.

[2] Etymologisches Wörterbuch des Deutschen (în germană), Munich: Deutscher Taschenbuch Verlag, 2005, ISBN 3-423-32511-9

[3] În germană Zwanzig: „douăzeci”.

[4] Decimalizarea este trecerea la sistemul zecimal.

[5] „Pițulă”. Arhivat din original la 1 mai 2018. Accesat în 8 martie 2010.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]