Kocel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Kocel
Date personale
Născutanii 820 d.Hr. Modificați la Wikidata
Decedat876 d.Hr. (55 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiPribina[*]​ Modificați la Wikidata
Ocupațieconducător[*]​ Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriCneaz
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Principatul Panoniei Inferioare în timpul domniei lui Kocel

Kocel[a] (în slovenă: Kocelj, în slovacă: Koceľ; fl. 861–874) a fost un conducător al slavilor din Panonia Inferioară. El a fost vasal al francilor răsăriteni cu titlul de comes (conte) și se crede că a domnit între anii 861 sau 864 și 876.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Kocel era al doilea fiu al lui Pribina, un dux al slavilor moravi instalat de franci în Panonia Inferioară prin 838[1] sau 840.[2] Istoricul american Charles Bowlus crede că Kocel s-a născut în jurul anului 820.[1] În anul 861 Kocel a făcut o donație importantă Mănăstirii Freising, ceea ce arată că avea o poziție politică și socială solidă.[3] Potrivit lui Bowlus, acest document indică faptul că Pribina murise, iar Kocel i-a succedat.[4]

Regele Ludovic Germanul al Franciei Răsăriene l-a instalat pe Kocel ca domnitor al Panoniei Inferioare în 864.[5] Kocel domnea în „Panonia Inferioară” (Pannonia inferioris) în anul 865, când arhiepiscopul Adalwin al Salzburgului a vizitat această provincie de două ori.[6] În 869 Kocel a cerut ca misionarul bizantin Metodiu să fie trimis în Panonia ca reprezentant papal.[7] La mijlocul verii, Kocel l-a trimis la Roma pe Metodiu, împreună cu douăzeci de oameni, pentru a solicita numirea sa ca episcop.[7] Papa Adrian al II-lea l-a numit pe Metodiu în postul de arhiepiscop de Sirmium și a trimis scrisori de confirmare suveranilor din acea regiune, inclusiv lui Kocel, al cărui domeniu se afla în jurisdicția noului arhiepiscop.[8] Marca de Panonia era stăpânită de Kocel și de margrafii bavarezi în anul 871; Kocel s-a bucurat de independență, după cum reiese din discuțiile sale cu papa.[9]

În 874, în urma conflictului între franci și moravi, Kocel a continuat să stăpânească, probabil ca vasal al regelui Carloman, domeniul de pe Valea Dravei al Mărcii Panoniei.[7] Kocel dispare din surse după 874[1] și se crede că a murit sau a fost înlăturat din postul său în jurul anului 876,[10] fiind cu siguranță mort în anul 880.[11]

Identificare[modificare | modificare sursă]

Kocel a fost identificat cu comandantul militar franc Kotzil menționat în studiul De Administrando Imperio cu privire la revolta armată a croaților conduși de ducele Domagoj care „a reușit să biruie și i-a ucis pe toți francii și pe arhonul lor numit Kotzil”, cel mai probabil în anul 874, ceea ce coincide cu perioada dispariției lui Kocel din surse.[12]

Titluri[modificare | modificare sursă]

  • „Conte al slavilor” (comes de Sclavis nomine Chezul), act de donație în limba latină din 861.[3]
  • „Duce” (Chezil dux), postum între 876 și 880.[13]

Notă explicativă[modificare | modificare sursă]

  1. ^ El este cunoscut din documentele papale și bavareze sub numele de Chozil, Chezil, Chezul și Gozil.[3] Cronica istorică latină Conversio Bagoariorum et Carantanorum folosește numele Chozil, Chezil și Chezilo.[14] Numele folosit cel mai des este Kocel. Numele său este scris Koceľ în slovacă,[15] Kocelj (Коцељ) în slovenă și sârbo-croată[16] și Kotzeles în greacă.[16]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Bowlus 1995, p. 203.
  2. ^ Bowlus 1995, p. 325.
  3. ^ a b c Hellēnikē Hetaireia Slavikōn Meletōn 1999, p. 92.
  4. ^ Bowlus 1995, p. 139.
  5. ^ Goldberg 2006, pp. 273–274.
  6. ^ Bowlus 1995, p. 156.
  7. ^ a b c Bowlus 1995, p. 184.
  8. ^ Bowlus 1995, p. 185.
  9. ^ Bowlus 1995, p. 176.
  10. ^ Bowlus 1995, p. 201.
  11. ^ Bowlus 1995, p. 192.
  12. ^ Živković, Tibor (). De conversione Croatorum et Serborum: A Lost Source. Belgrade: The Institute of History. pp. 129–140. 
  13. ^ Bowlus 1995, p. 207.
  14. ^ John Tuzson (). István II (1116-1131): A Chapter in Medieval Hungarian History. East Europe Monographs. p. 12. ISBN 978-0-88033-500-3. 
  15. ^ Elena Mannová (). Studia Historica Slovaca. 21. Historický ústav SAV. p. 23. ISBN 978-80-88880-42-4. 
  16. ^ a b Vatroslav Jagić (). Književnik. Brzotiskom Dragutina Albrechta. pp. 100–. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Kocel&oldid=15609682