Kilij Arslan I

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Kilij Arslan I
Sultan al Rumului
Date personale
Născut1079
Decedat1107
Khabur River[*], Siria Modificați la Wikidata
PărințiSuleiman ibn Qutulmish[*] Modificați la Wikidata
CopiiMesud I[*] Modificați la Wikidata
ReligieIslam Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăSelgiucidă
Domnie
Domnie1092 – 1107
PredecesorSuleiman ibn Kutulmiș
SuccesorMalik Șah I

Kilij Arslan I (în turcă otomană قلج أرسلان, în turcă Kılıç Arslan) a fost sultanul Sultanatului selgiuc de Rum în perioada anilor 1092–1107. El a condus sultanatul în timpul primei Cruciade și prin urmare a suferit primul din partea invaziilor cruciaților. Cu toate acestea, el a restabilit sultanatul de Rum după moartea lui Malik Șah I și i-a învins pe cruciați în trei bătălii în timpul cruciadei din 1101.

Domnie[modificare | modificare sursă]

Kilij Arslan pentru o perioadă îndelungată de timp s-a aflat în prizonierat în Persia. După ce a scăpat de acolo, a obținut din nou tronul paternal și și-a extins posesiunile în detrimentul bizantinior. La începutul primei Cruciade, cruciații au început să traverseze Sultanatul, prima mulțime, slab organizată formată în mare parte din țărani, condusă de Petre Sihastrul, a fost înfrântă complet (1097), însă nu a putut face față armatei și cavaleriei grele a lui Godefroy de Bouillon.

La 14 mai 1097, cruciații lui Bouillon s-au apropiat de Niceea, un oraș bizantin capturat de selgiucizi. Garnizoana orașului a trimis în grabă un mesager lui Arslan, care la acel moment era angajat într-un război cu Danișmenizii în Cappadocia pentru posesia orașului Melitene. Kilij nu a reușit să transfere trupele în Niceea și orașul asediat a fost cucerit și transferat împăratului Bizantin Alexie I Comnenul; ulteror cruciații l-au învins la Dorileea, în Pisidia. În Cappadocia, Kilij Arslan a învins armata daneză din 1.500 de ostași a lui Sven Cruciatul, fiul regelui Svend al II-lea al Danemarcei. În timpul asediului sângeros al Antiohiei, Kilij Arslan a luptat până la urmă, însă creștinii au fost decisivi.

Ulterior, Kilij Arslan în 1101, a distrus trei corpuri de trupe creștine recent sosite. Din acel moment, cruciații au ales o altă cale de trecere spre Palestina, ocolind sultanatul de Rum. Kilij și-a petrecut sfârșitul vieții luptând împotriva emirilor rebeli și sa scufundat în timpul uneia dintre bătălii.

Războiul și moartea în Siria[modificare | modificare sursă]

Cruciada lui 1101

După cruciade, el sa mutat spre est, luând pe Harran și pe Diyarbakir. În 1107 el a cucerit Mosul, dar a fost învins de Mehmed I de Marele Seljuq susținut de Ortoqids și Fakhr al-Mulk Radwan de la Aleppo la bătălia de pe râul Khabur.[1] După ce a pierdut bătălia, Kilij Arslan a murit încercând să fugă peste râu.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Anatolia in the Period of the Seljuks and the Beyliks, Osman Turan, The Cambridge History of Islam, Ed. Peter Malcolm Holt, Ann K. S. Lambton and Bernard Lewis, (Cambridge University Press, 1970), 239.
  2. ^ Runciman, Steven, A History of the Crusades, vol. 2: The Kingdom of Jerusalem and the Frankish East, 1100-1187 (Cambridge University Press, 1951), 110.[1]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anatolia in the Period of the Seljuks and the Beyliks, Osman Turan, The Cambridge History of Islam, Ed. Peter Malcolm Holt, Ann K. S. Lambton and Bernard Lewis, (Cambridge University Press, 1970), 239.
  • Brand, Charles M. (1989). "The Turkish Element in Byzantium, Eleventh-Twelfth Centuries". Dumbarton Oaks Papers. Vol. 43.
  • Runciman, Steven, A History of the Crusades, vol. 2: The Kingdom of Jerusalem and the Frankish East, 1100-1187 (Cambridge University Press, 1951), 110.[1]