José de San Martín

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
General Don José Francisco de San Martín
José de San Martín (retrato, c.1828).jpg
Date personale
Născut25 februarie 1778(1778-02-25)
Yapeyú, Corrientes, Argentina
Decedat (72 de ani)
Boulogne-sur-Mer, Franța
ÎnmormântatBuenos Aires Metropolitan Cathedral[*] Modificați la Wikidata
PărințiJuan D' San Martin y Gómez[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriJuan Fermín de San Martín[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMaría de los Remedios de Escalada y la Quintana
CopiiMaría de las Mercedes Tomasa de San Martín y Escalada
NaționalitateArgentina Argentina
CetățenieFlag of Argentina.svg Argentina Modificați la Wikidata
ReligieRomano-catolic
Ocupațiemilitar[*]
om politic Modificați la Wikidata
Protector al Perului
În funcție
28 iulie 1821 – 20 septembrie 1822
Succedat deFrancisco Xavier de Luna Pizarro
Comandant Suprem al Armatei Chiliene
În funcție
14 februarie 1817 – 20 iulie 1820
Precedat deJosé Miguel Carrera
Succedat deBernardo O'Higgins
Comandant al Armatei Anzilor
În funcție
12 ianuarie 1817 – 14 februarie 1817
Precedat deJosé Miguel Carrera
Precedat deManuel Belgrano
Succedat deJosé Rondeau

PremiiOrdinul Soarelui[*]
Q49802084[*]
Partid politicPatriot[*]
ProfesieOfițer
Semnătură
Firma José de San Martín.svg
Prezență online

José Francisco de San Martín Matorras, cunoscut sub numele de José de San Martín (n. 25 februarie 1778 – d. 17 august 1850), a fost un general argentinian, lider al luptei pentru independență din jumătatea sudică a Americii de Sud.

Născut la 25 februarie 1778 la Yapeyú, astăzi în Provincia Corrientes din Argentina, a plecat din țară la șapte ani și a studiat la o școală aristocratică din Madrid, Spania, unde s-a împrietenit cu chilianul Bernardo O'Higgins.

În 1808, după ce a luptat în armata spaniolă în Războiul Peninsular împotriva Franței, și după ce a participat la mai multe bătăliei, cum ar fi cea de la Bailén, San Martín a început să aibă contacte cu sudamericani susținători ai independenței față de Spania.

În 1812, a plecat din Anglia spre Buenos Aires, unde și-a oferit serviciile Provinciilor Unite ale Americii de Sud (Argentina de astăzi). După bătălia de la San Lorenzo din 1813, și după o perioadă în care a condus Armata Nordului în 1814, a început să-și aplice planul de înfrângere a armatei spaniole ce amenința Provinciile Unite din Perú Superior, luând un drum puțin umblat către Viceregatul Perú. Acest obiectiv a impus înființarea unei noi armate, Armata Anzilor, în Provincia Cuyo, Argentina. De acolo, el a condus Traversarea Anzilor în Chile și a învins armatele spaniole în bătălia de la Chacabuco și în cea de la Maipú (1818), eliberând astfel Chile de sub dominația regalistă. Apoi a plecat pe mare cu scopul de a ataca fortăreața spaniolă de la Lima, Perú.

La 12 iulie 1821, după ce a ocupat parțial Lima, San Martín a fost numit Protector al Perúlui, iar la 28 iulie s-a declarat oficial independența Perului. După un an, în urma unei întâlniri cu ușile închise cu libertadorul Simón Bolívar ținută la Guayaquil, Ecuador, la 22 iulie 1822, Bolívar și-a asumat misiunea de eliberare a Perului. San Martín a plecat pe neașteptate din țară și a renunțat la comanda armatei sale, ieșind din activitatea politică și militară. El s-a mutat în 1824 în Franța. Detaliile întâlnirii din 22 iulie nu au fost clarificate de istorici nici astăzi.

Împreună cu Simón Bolívar, San Martín este considerat unul dintre Eliberatorii Americii de Sud spaniole. El este eroul național al Argentinei, țară în care cea mai înaltă decorație se numește Ordinul Eliberatorului San Martin (în spaniolă Orden del Libertador San Martín).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • El Agricultor José de San Martín, de Ricardo Ernesto Montes i Bradley (Editorial Perspectivas, Mexico, 1952)
  • Historia de San Martín y de la Emancipación Sudamericana, (Istoria lui San Martín și a emancipării sud-americane) de Bartolomé Mitre (1887)
  • Historia Integral de la Argentina, (Istoria integrală a Argentinei) de Félix Luna (1994)
  • San Martín en el Ejército Español en la península, (San Martín în armata spaniolă în peninsulă) de Adolfo Espíndola (1989)
  • Documentos para la historia del Libertador General San Martín, (Documente privind istoria generalului eliberator San Martín) de la Instituto Nacional Sanmartiniano și Museo Histórico Nacional
  • Historia de la Nación Argentina, (Istoria națiunii argentiniene) de Ricardo Levene (1940)
  • Los mitos de la Historia Argentina 2, (Mituri ale istoriei Argentinei) de Felipe Pigna (2005)
  • La Caballería Argentina en la historia del ejército, (Cavaleria argentiniană în istoria armatei) de Colonel José Luis Picciuolo (2001)
  • Historia Militar del Perú (Istoria militară a Perului) de Carlos Dellepiane (1965)
  • Captain of the Andes: The Life of José de San Martín, Liberator of Argentina, Chile and Peru, (Căpitanul Anzilor: viața lui José de San Martín, eliberator al Argentinei și al statelor Chile și Peru) de dr. Margaret H. Harrison, Richard H. Smith, New York, 1943. Republicat în 2007 de Kessinger Publishing LLC, Whitefish, MT, ISBN 1-4325-1830-5
  • Epic of Latin America de John A. Crow ediția a patra (1992) University of California press. Berkeley și Los Angeles, California, și Londra
  • San Martin: Argentine Soldier, American Hero (San Martin: soldat argentinian, erou american) de John Lynch (2009) Yale University Press. New Haven, Connecticut
  • http://search.eb.com/eb/article-6398 La |contribution-url= lipsește titlul (ajutor), Jose de San Martín, Encyclopedia Britannica Online, , pp. 1–6