Sari la conținut

Jan Garbarek

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jan Garbarek

Jan Garbarek live în 2007
Date personale
Născut4 martie 1947
Mysen, Norvegia
Momarken⁠(d), Østfold, Norvegia Modificați la Wikidata
CopiiAnja Garbarek[*][[Anja Garbarek (Norwegian singer and songwriter)|]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Norvegia Modificați la Wikidata
Ocupațiejazz saxofonist
Limbi vorbitelimba norvegiană Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Oslo  Modificați la Wikidata
Gen muzicaljazz, etno jazz
Instrument(e)saxofon, flaut, sintetizator
Ani de activitate1966-prezent
Case de discuriEdition of Contemporary Music (ECM)
Premiipremiu Spellemann[*]
Norsk kulturråds ærespris[*][[Norsk kulturråds ærespris (Annual Norwegian arts award)|]] ()[1]
Buddyprisen[*][[Buddyprisen (Norwegian jazz musician award)|]] ()
ridder av 1. klasse av St. Olavs Orden[*][[ridder av 1. klasse av St. Olavs Orden |]] ()[2]
Willy Brandt Prize[*][[Willy Brandt Prize (award from the Norwegian-German Willi-Brand-foundation)|]] ()[3]  Modificați la Wikidata
Discografie
Listă completăJan Garbarek discography[*][[Jan Garbarek discography (Wikimedia artist discography)|]]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Jan Garbarek (n. 4 martie 1947 în Mysen, Østfold, Norvegia) este un saxofonist norvegian (parțial de etnie poloneză), activ în jazz, muzică clasică și muzică etno jazz (world music). În cadrul muzicii sale, acesta a încorporat parțial influențe din muzica tradițională norvegiană. Pe lângă saxofon, Jan Garbarek mai cântă la flaut respectiv sintetizator de asemenea.

Garbarek este unicul copil al unui fost prizonier de război polonez, Czesław Garbarek, și al fiicei unui fermier norvegian, Kari Nordbø din Rennebu, Trøndelag. A crescut în Oslo. La vârsta de 21 de ani s-a căsătorit cu Vigdis (căreia i-a dedicat un album de studio solo, mai precis albumul solo de studio de debut al acestuia intitulat Til Vigdis lansat în anul 1967). Fiica lor, Anja Garbarek, este de asemenea muzician, dar activează într-un gen muzical diferit de tatăl acesteia.

„Sunetul Garbarek” este unul din sunetele reprezentative pentru vestita casă de discuri germană Edition of Contemporary Music (ECM), unde și-a realizat, de fapt, toate înregistrările sale. A început să înregistreze spre sfârșitul anilor 1960, cu interpretări remarcabile pe înregistrările compozitorului american de jazz, George Russell, cum ar fi „Othello Ballet Suite” și „Electronic Sonata for Souls Loved by Nature”. Dacă la început se părea că este un discipol al lui Albert Ayler și Peter Brötzmann, din 1973 a întors spatele disonanțelor din jazz-ul de avangardă, rămânând doar tonul lui din abordările de dinainte.

Din punctul de vedere al compoziției, Garbarek se inspiră foarte mult din muzica populară/folk scandinavă. El este de asemenea un pionier al compozițiilor de muzică „jazz ambiental”, cel mai notabil fiind albumul „Dis” din 1976. Această abordare structurală, care respinge noțiunile tradiționale ale improvizației tematice (bine exemplificate de Sonny Rollins) în favoarea unui stil descris de critici precum Richard Cook și Brian Morton ca „sculptural în impactul său”, a fost critic decisivă. Înregistrările lui Garbarek sunt mai degrabă etichetate (relativ eronat) drept muzică „New Age”, un stil, în general, susținut de tot mai mulți muzicieni și ascultători de jazz „ortodoxi”. Alte experimente au inclus punerea pe note a unei colecții de poeme ale lui Olav H. Hauge, un singur saxofon completând un cor, aceasta a condus la o interpretare remarcabilă cu Grex Vocalis, dar nu a fost deocamdată editată.

După înregistrarea unui șir de albume de avangardă, Garbarek s-a ridicat la un nivel internațional la mijlocul anilor 1970 abordând stilul jazz post-bop atât ca membru cât și ca leader în „European Quartet”-ul lui Keith Jarrett. El a atins un considerabil succes comercial, în Europa, cu albumul „Dis”, o colaborare meditativă cu chitaristul Ralph Towner care a folosit sunetul distinct al harpei pe câteva piese. Selecții din albumul „Dis” au fost folosite ocazional în diverse filme și documentare. În anii '80, muzica lui Garbarek a început să includă și sintetizatoare și elemente de etno jazz. În 1993, în timpul modei cu muzica gregoriană, albumul Officium, o colaborare cu interpreți de muzică vocală din Hilliard Ensemble, a devenit unul din cele mai bine vândute albume ECM din toate timpurile, ajungând din urmă topurile pop în câteva țări europene (urmarea lui a fost Mnemosyne în 1999). În anul 2005, albumul „In Praise of Dreams” a fost nominalizat la premiile Grammy. Pe acest album de studio, Jan Garbarek a colaborat cu violoniste din România pe piesa titlu.[4]

Garbarek a compus, de asemenea, muzică pentru diferite alte filme europene, inclusiv pentru filme franceze și norvegiene. De asemenea piesa sa „Rites” a fost folosită în filmul american „The Insider”.

În 2007, Jan Garbarek a susținul un recital, împreună cu grupul său, la Festivalul Internațional de Jazz de la Gărâna.[5] În 2009, Jan Garbarek a susținut un concert la Sala Palatului în București.[6] Acesta a mai concertat încă o dată împreună cu Trilok Gurtu la Sala Palatului în București la data de 18 noiembrie 2013.[7]

Colaboratori principali

[modificare | modificare sursă]

Înregistrări principale

[modificare | modificare sursă]
  1. „Jan Garbarek” (în norvegiană bokmål). Store norske leksikon. ISSN 2464-1480. Wikidata Q746368. Accesat în .
  2. „Tildelinger av ordener og medaljer”. Norwegian royal family[*]. Wikidata Q99967389. Accesat în .
  3. https://www.berlinglobal.org/index.php?willy-brandt-foundation-awards-ceremony-20141. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. Jan Garbarek (). „In Praise of Dreams”. YouTube. Accesat în .
  5. Mihai Plămădeală (). „Garana Jazz 2007, 12 - 15 iulie (Jan Garbarek, Nguyen Le, Scott Henderson etc.)”. muzicisifaze.com. Accesat în .
  6. Adevărul (). „Garbarek, senzitivul”. adevarul.ro. Accesat în .
  7. HotNews.ro. „VIDEO Jan Garbarek Group featuring Trilok Gurtu, in concert la Sala Palatului”. hotnews.ro. Accesat în .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]