Isidor Toniuc
| Isidor Toniuc | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  |
| Decedat | (86 de ani) |
| Religie | Biserica Catolică |
Modifică date / text  | |
Isidor Stanislav Toniuc (n. 12 februarie 1912, Siret - d. 17 iunie 1998, Rădăuți) a fost un preot greco-catolic român, care a îndeplinit funcția de vicar general al Vicariatului greco-catolic ucrainean din România.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A fost hirotonit ca preot greco-catolic în anul 1937 la Baia Mare [1]. A fost numit apoi ca vicar general al Vicariatului greco-catolic ucrainean, aflat în jurisdicția Eparhiei greco-catolice de Maramureș.
În anul 1948, prin Decretul 458, a fost desființată Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de către regimul comunist, patrimoniul acesteia trecând la Biserica Ortodoxă Română. Deoarece Vicariatul greco-catolic ucrainean aparținea de Episcopia de Maramureș, a fost și el desființat. La acea dată, pr. Toniuc avea în grijă 31 de parohii cu 41 de biserici și 40.000 de credincioși ucraineni greco-catolici.
Vicarul general Isidor Toniuc, împreună cu mulți credincioși ai săi, a refuzat să treacă la Biserica Ortodoxă Română, motiv pentru care ei au fost anchetați o jumătate de an. Nu i s-a permis să-și ia un avocat care să-l apere. Apoi, preotul Toniuc a fost arestat și condamnat la opt ani de închisoare cu confiscarea averii.
Prigoana comunistă s-a extins și asupra familiei sale formate din șapte persoane: soția sa, care lucra ca învățătoare, a fost concediată și angajată ca îngrijitoare la un spital, iar copiii mai mari au fost exmatriculați din facultate. Familia sa a fost evacuată din locuință, deși avea și trei copii între 5 și 12 ani și i-a fost stabilit domiciliu forțat. Timp de doi ani, familia sa nu a știut nimic despre soarta părintelui [2].
Preoții greco-catolici ruteni din Bucovina au cerut protecția Episcopiei romano-catolice de Iași. În condițiile în care episcopul Anton Durcovici murise în închisoare, la conducerea episcopiei s-a aflat preotul Petru Pleșca, agreat de autorități. Acesta a comunicat Guvernului României prin adresa nr. 4502 din 21 februarie 1955 că „preoții Maniu Nicolae, Rogojinschi Emil, Toniuc Isidor și Vorobchievici Vladimir nu aparțin bisericii noastre catolice, nu-i avem în evidența preoților noștri și nu au legături de jurisdicție cu noi”.[3] Pleșca a fost consacrat episcop zece ani mai târziu.
Pr. Isidor Toniuc a decedat și a fost înmormântat la Rădăuți.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Agenda liturgică 2009 (Ed. Presa Bună, Iași, 2009). Cap. Comemorări”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Preot prof. dr. Ioan Bota, Cicerone Ionițoiu - Martiri și mărturisitori ai bisericii din România (1948-1989). Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. Biserica Romano-Catolică Vol. 2, Ediția a-II-a (Ed. Patmos, Cluj-Napoca, 1998), 219 p.
- ^ Pr. D. Valenciuc - „O lacrimă de frate…”, în "Crai nou", nr. 5623, 15 aprilie 2011.