Isaia Diacovici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Isaia Diacovici
Date personale
Născutanii 1630 Modificați la Wikidata
Stari Slankamen, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani) Modificați la Wikidata
Viena, Monarhia Habsburgică Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMănăstirea Cruședol Modificați la Wikidata
Funcția episcopală

Isaia Diacovici (în sârbocroată Isaija Đaković, cu caractere chirilice: Исаија Ђаковић; n. anii 1630, Stari Slankamen, Imperiul Otoman – d. , Viena, Monarhia Habsburgică) a fost un episcop ortodox din Voivodina care s-a stabilit la Ineu. Cunoscător excelent al limbii germane, a mediat venirea patriarhului Arsenie al III-lea pe teritoriul controlat de Sfântul Imperiu Roman, unde a primit de la împăratul Leopold I privilegiile numite „ilirice”, de care au beneficiat deopotrivă ortodocșii sârbi, români și aromâni.

La Viena a avut contact cu cărturarul Gheorghe Brancovici, pentru care a mediat obținerea unei pensii trimestriale de 250 de florini. În 21 august 1691 a obținut de la împăratul Leopold I dreptul de a reface Mănăstirea Grgeteg⁠(en)[traduceți], pustiită în timpul ocupației otomane.

În data de 15 aprilie 1706 a obținut de la împăratul Iosif I aprobarea pentru înființarea Episcopia Aradului.

În ianuarie 1708, după moartea patriarhului Arsenie al III-lea, a fost ales arhiepiscop și mitropolit cu sediul la Krušedol și astfel întâistătător al creștinilor ortodocși din Monarhia Habsburgică.