Ionel Oprișan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ionel Oprișan
Date personale
Născut (78 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație critic literar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbi limba română[1]  Modificați la Wikidata

Ionel Oprișan (n. 17 aprilie 1940) este un intelectual român, specializat în filologie, istoria literaturii universale și române și în folcloristică. A absolvit în 1964 Facultatea de Litere din cadrul Universității din București, unde l-a avut pe George Călinescu drept profesor. Cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” al Academiei Române. A editat scrierile lui Ion Marin Sadoveanu în opt volume, în intervalul 1969–1985.

Biografie

S-a născut la 17 aprilie 1940 în satul Vădeni [pe Prut], com. Cavadinești, jud. Galați, din părinții: Ioan Oprișan, agricultor, mort pe front, în 1941, și Smaranda Oprișan (n. Dabija), agricultoare, decedată 2002.

Urmează școala primară ( cls. 1-4) în satul natal (1946-1950); apoi cls. 5-7 în satul Gănești, com. Cavadinești, jud. Galați (1950-1953). În perioada 1953-1956 frecventează școala Medie tip X, în com. Pechea, jud. Galați, ca apoi sa meargă la București pentru a urma cursurile Facultății de Filologie a Universității din București în perioada 1958-1963 În anul 1972 ia parte la studii post-universitare de limbă germană, ca apoi să plece ca bursier la Goethe-Institut Göttingen, Germania în anul 1974.A fost bursier Humboldt (Fundația Al. v. Humboldt, R.F.Germania), în anii 1974-1975, cu continuare, câte o lună-două, în anii următori; ultimul stagiu urmat având loc în 1990. Și-a susținut doctoratul în științe filologice, cu teza Natură-Om-Civilizație în opera lui M. Sadoveanu, Universitatea din București, 1980.

Îndeplinește, în decursul timpului, următoarele funcții: casier la Cooperativa de Consum, sat Vădeni, com. Cavadinești, jud. Galați (1956-1957); apoi cea de învățător suplinitor la Școala elementară, com. Negrilești, jud. Vrancea (1957-1958); cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, București (stagiar: 1963-1964; cercetător: 1964-1966; cercetător principal III: 1967-1992; cercetător principal II: 1992-1996; cercetător principal I: din 1996 până în prezent; secretar științific al Institutului între 1980-1990). Între 1984- îndeplinit onorific funcția de secretar științific al Secției de Științe Filologice, Literatură și Arte a Academiei Române.

A colaborat de istorie și teorie literară, Limbă și literatură, România literară, Manuscriptum, Luceafărul, Viața românească, Jurnalul literar, Revista nouă, Cultura, etc. A fost membru al redacțiilor Revistei de istorie și teorie literară, Jurnalul literar, Memoriile Secției de Științe Filologice, Literatură și Arte.  A debutat științific cu studii în Revista de istorie și teorie literară (1963) și editorial cu vol. Folclor din Moldova-de-Jos, în seria Folclor din Moldova (1969)

Volume[modificare | modificare sursă]

  • Oprișan, I. (), Mitul Brâncoveanu în creația populară românească, București: Editura Saeculum 
  • Oprișan I. (1989), Romanul vieții lui B.P. Hașdeu, ed. a II-a: B.P. Hașdeu sau Setea de absolut. Tumultul și misterul vieții, București, Editura Saeculum
  • Oprișan I. (1999), G. Călinescu. Spectacolul personalității, București, Editura Saeculum
  • Oprișan I. (2001), Istoria literaturii române în evocări, propusă de… I. Oprișan 

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Ionel Oprișan”, data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb121218234, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (help)