Ionel Oprișan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ionel Oprișan
Date personale
Născut (80 de ani)[2] Modificați la Wikidata
NaționalitateRomână
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba română[1]  Modificați la Wikidata

Ionel Oprișan (n. 17 aprilie 1940) este un intelectual român, specializat în filologie, istoria literaturii universale și române și în folcloristică. A absolvit în 1964 Facultatea de Litere din cadrul Universității din București, unde l-a avut pe George Călinescu drept profesor. Cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” al Academiei Române. A editat scrierile lui Ion Marin Sadoveanu în opt volume, în intervalul 1969–1985.

Biografie

S-a născut la 17 aprilie 1940 în satul Vădeni [pe Prut], com. Cavadinești, jud. Galați, din părinții: Ioan Oprișan, agricultor, mort pe front, în 1941, și Smaranda Oprișan (n. Dabija), agricultoare, decedată 2002.

Urmează școala primară ( cls. 1-4) în satul natal (1946-1950); apoi cls. 5-7 în satul Gănești, com. Cavadinești, jud. Galați (1950-1953). În perioada 1953-1956 frecventează școala Medie tip X, în com. Pechea, jud. Galați, ca apoi sa meargă la București pentru a urma cursurile Facultății de Filologie a Universității din București în perioada 1958-1963 În anul 1972 ia parte la studii post-universitare de limbă germană, ca apoi să plece ca bursier la Goethe-Institut Göttingen, Germania în anul 1974.A fost bursier Humboldt (Fundația Al. v. Humboldt, R.F.Germania), în anii 1974-1975, cu continuare, câte o lună-două, în anii următori; ultimul stagiu urmat având loc în 1990. Și-a susținut doctoratul în științe filologice, cu teza Natură-Om-Civilizație în opera lui M. Sadoveanu, Universitatea din București, 1980.

Îndeplinește, în decursul timpului, următoarele funcții: casier la Cooperativa de Consum, sat Vădeni, com. Cavadinești, jud. Galați (1956-1957); apoi cea de învățător suplinitor la Școala elementară, com. Negrilești, jud. Vrancea (1957-1958); cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, București (stagiar: 1963-1964; cercetător: 1964-1966; cercetător principal III: 1967-1992; cercetător principal II: 1992-1996; cercetător principal I: din 1996 până în prezent; secretar științific al Institutului între 1980-1990). Între 1984- îndeplinit onorific funcția de secretar științific al Secției de Științe Filologice, Literatură și Arte a Academiei Române.

A colaborat de istorie și teorie literară, Limbă și literatură, România literară, Manuscriptum, Luceafărul, Viața românească, Jurnalul literar, Revista nouă, Cultura, etc. A fost membru al redacțiilor Revistei de istorie și teorie literară, Jurnalul literar, Memoriile Secției de Științe Filologice, Literatură și Arte.  A debutat științific cu studii în Revista de istorie și teorie literară (1963) și editorial cu vol. Folclor din Moldova-de-Jos, în seria Folclor din Moldova (1969)

Volume[modificare | modificare sursă]

  • Oprișan, I. (), Mitul Brâncoveanu în creația populară românească, București: Editura Saeculum 
  • Oprișan I. (1989), Romanul vieții lui B.P. Hașdeu, ed. a II-a: B.P. Hașdeu sau Setea de absolut. Tumultul și misterul vieții, București, Editura Saeculum
  • Oprișan I. (1999), G. Călinescu. Spectacolul personalității, București, Editura Saeculum
  • Oprișan I. (2001), Istoria literaturii române în evocări, propusă de… I. Oprișan 

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în