Ion Iovescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ion Iovescu
Date personale
Născut1851 Modificați la Wikidata
Decedat1915 (64 de ani) Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral  Modificați la Wikidata

Ion Iovescu, în Austro-Ungaria: Johann Jovesko, (n. 1851, Bozovici; d. 1915, Budapesta) a fost un militar de carieră român (bănățean) în armata habsburgică, care a avansat până la gradul de general de brigadă.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Bozovici înainte de 1900
Györ în secolul XIX

Ion s-a născut într-o familie de grăniceri, fiu al sublocotenentului de clasa 1-a Drăgan (Dragu) Iovescu (d. după 1864) în regimentul de graniță bănățean român nr. 13.[1] A urmat școala primară în comuna Bozovici și a intrat tânăr in regimentul tatălui.

La 1 noiembrie 1871 a devenit cadet în regimentul de infanterie Ludovic al II-lea al Bavariei Nr. 5.[2] și avansat in acest regiment la gradul de locotenent la data de 5 aprilie 1874,[3] apoi de locotenent major la 1 mai 1887.[4] În anul 1891, a fost transferat la regimentul de infanterie nr.83, la Szeged, unde mai erau locotenenții majori de proveniență română Daniel Materinga și Troian Bacsila, viitori generali, regiment care s-a mutat în 1895 la Biserica Albă[5]:

În anul 1897 a fost numit maior și a primit Ordinul împărătesc al Crucii Militare de Merit de clasa a 3-a, fiind comandantul batalionului 4 al regimentului de infanterie nr. 26 din Viena.[6][7] La 15 octombrie 1899 maiorul a fost decorat și cu Crucea de Ofițer a lui Ferdinand I al Bulgariei.[8] De asemenea a primit Medalia Comemorativă a Trupelor de Război și Distincția de Servici pentru Ofițeri, clasa a 2-a. În articole românești privind generalul, se pretinde, că ar fi fost decorat cu Ordinul Maria Terezia. Această afirmație este incorectă. Nu există nici o sursă militară austriacă, care ar confirma această aserțiune.

Pe data de 8 mai 1906 ofițerul a fost numit colonel și comandant al regimentului maghiar Marele Principe al Rusiei nr. 26 de la Györ.[9]

După ce Iovescu a fost pensionat in anul 1909, a mai fost onorat, trei ani mai târziu, la 26 februarie 1912, cu titlul de general major.[10]

În tradiția rudelor generalului se spunea, că a construit o casă la Bozovici, în apropierea bisericii baptiste, care avea unele elemente de arhitectură din marmură, de asemenea, că a avut un fiu (Ladislaus Johann),[11] ofițer de marină, care a murit în Marea Adriatică într-o luptă navală în anul 1915, înaintea morții tatălui.[7]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Militär-Schematismus des österreichischen Kaiserthums martie-aprilie 1858, K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1858, p. 352
  2. ^ Kaiserlich königlicher Militärschematismus pentru 1873, K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena, februarie 1873, p. 211
  3. ^ Wiener Zeitung Nr. 98, joi, 30 aprilie 1874, p. 485
  4. ^ Kaiserlich königlicher Militärschematismus pentru 1882, K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena, decembrie 1881, p. 264
  5. ^ http://www.taraalmajului.ro/IonIovescu.pdf
  6. ^ Schematismus für das kaiserliche und königliche Heer und für die kaiserliche und königliche Kriegsmarine pentru 1908, Editură complementară, K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena, decembrie 1907, p. 70
  7. ^ a b http://www.taraalmajului.ro/IonIovescu.pdf
  8. ^ Verordnungsblatt für das k. u. k. Heer – Personal-Angelegenheiten, nr. 32, de la 23 octombrie 1899, p. 415
  9. ^ Schematismus für das kaiserliche und königliche Heer und für die kaiserliche und königliche Kriegsmarine pentru 1908, Editură complementară, K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena, decembrie 1907, p. 176, 484
  10. ^ Antonio Schmidt-Brentano: „Kaiserliche und k. k. Generale (1815–1918)”, Arhiva de stat a Austriei, Viena 2007, p. 81
  11. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .