Ion Șișcanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Ion Șișcanu s-a născut în comuna Măcărești Raionul Ungheni. Absolvent al Facultății de Istorie a Universității de Stat din Moldova.

Și-a făcut studiile de doctorat la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova.

Doctor habilitat în istorie, profesor universitar.

Rector fondator al Universității de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul A fost profesor la Universitatea de Stat din Moldova, Universitatea „Ion Creangă” din Chișinău, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, vice ministru al Educației și Cercetării al Republicii Moldova.

Activează în cadrul Institutului de Istorie în calitate de cercetător științific principal.

Decorat cu Ordinul Național al României „Pentru Merit” în grad de Comandor și cu „Ordinul de Onoare” al Republicii Moldova.

A publicat peste 80 de lucrări științifice, inclusiv 17 monografii.

Viața și activitatea științifică[modificare | modificare sursă]

De la absolvirea Universității, a desfășurat o amplă și rodnică activitate didactică laUniversitatea Tehnică din Moldova și la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău, unde a parcurs calea de la asistent universitar la cea de lector superior și conferențiar, pentru ca în 1999 să obțină gradul didactic de profesor universitar. A exercitat și continuă să exercite, cu același succes, importante funcții manageriale, inclusiv cea de șef de Direcție, de director adjunct al Institutului de Istorie al AȘM (1991-1998), de șef al Departamentului cercetare-dezvoltare al Ministerului Educației și Științei al Republicii Moldova (1999), de Rector al Universității de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu”din Cahul (1999-2006).[1]

Deosebit de rodnică a fost și continuă să rămână activitatea științifică a istoricului Ion Șișcanu.

Astfel, deja în anul proclamării independenței de stat a Republicii Moldova, Ion Șișcanu, în colaborare cu alți colegi de breaslă, a organizat Conferința Internațională de la Chișinău cu genericul „Pactul Molotov-Ribbentrop și consecințele lui pentru Basarabia”, publicând, cu acel prilej, în limbile română, engleză, franceză și rusă colecția de documente inedite cu același titlu.[2]

După 1991, în special, când a devenit posibil accesul la fondurile arhivistice anterior interzise cercetătorilor, Ion Șișcanu a studiat și a publicat o serie de materiale și documente care au schimbat radical viziunea științei istorice asupra unor probleme-cheie de istorie contemporană, inclusiv a celei privind raporturile sovieto-române din anii 1939-1940. Este vorba de documentele investigate în arhivele fostei Armate Sovietice, publicarea cărora a făcut posibilă restabilirea adevărului istoric privind evenimentele derulate în vara anului 1940 între Nistru și Prut.[3]

În aceeași ordine de idei, conștientizând importanța izvoarelor în cercetarea istorică, Ion Șișcanu a realizat identificarea, selectarea și publicarea unor importante colecții de documente inedite privind problemele complexe ale istoriei contemporane a românilor, în special a românilor de la Est de Prut.

Investigațiile istoricului Ion Șișcanu asupra actului răpirii Basarabiei de către URSS și a consecințelor lui imediate au condus la publicarea, în anul 1993, a unei prime monografii consacrate actului din 28 iunie – 3 iulie 1940. Constituind o primă parte a unei lucrări mai vaste, ce presupunea cercetarea proceselor, fenomenelor și evenimentelor perioadei imediat următoare ocupației Basarabiei, în anul următor a fost editată o nouă monografie în care erau examinate aspectele colectivizării forțate și ale fenomenului deschiaburirii satelor dintre Prut și Nistru – consecințe nefaste ale raptului acestui pământ românesc .

Una din precizările de principiu ale studiului era că „deschiaburirea în 1949 a fost efectuată nu în timpul și, cu atât mai mult, nu ca o consecință a colectivizării compacte, așa cum afirmau istoricii sovietici moldoveni (...). Dimpotrivă, mai întâi, la începutul lunii iulie, au fost arestate și deportate zecile de mii de familii țărănești, astfel fiind speriați restul țăranilor, și numai după aceea, în lunile iulie-august, numărul „doritorilor” de a intra în colhoz a fost de peste două ori”.

Concluzia autorului constituia o probă elocventă a existenței unui plan sovietic de comunizare a Basarabiei postbelice.[4]

Investigațiile ulterioare ale istoricului Ion Șișcanu s-au fructificat prin în elaborarea și editarea unei originale monografii consacrate tratativelor româno-sovietice din cadrul Comisiei mixte sovieto-române de la Odessa și al celei de la Moscova din anul 1940. Valoarea de excepție a rezultatelor autorului în domeniul cercetării istoriei contemporane a românilor i-a fost recunoscută de forul științific din Republica Moldova prin conferirea gradului științific de doctor habilitat în istorie .

Publicații[modificare | modificare sursă]

O realizare științifică importantă a fost editarea volumului „Istoria Basarabiei din cele mai vechi timpuri până în 1998”, coordonat de prof. dr. Ioan Scurtu, la care și-au adus contribuția istorici de pe ambele maluri ale Prutului.

În aceeași perioadă, după o serie de studii și articole pe teme de actualitate, în 1999 autorul a editat monografia „Împotmoliți în tranziție” , în care abordează probleme complexe și complicate ale evoluției Republicii Moldova în anii 1991-1999.

În 2004, după îndelungate și dificile cercetări de arhivă, istoricul Ion Șișcanu, împreună cu alți colegi, a publicat volumul „Politica de moldovenizare în RASS Moldovenească”, punând la dispoziția cercetătorilor și a marelui public documente istorice privind originile moldovenismului primitiv și românofob, precum și consecințele acestuia la etapa actuală.[5]

În altă ordine de idei, istoricul Ion Șișcanu este și unul din cei mai de vază autori de manuale de istorie, editând în comun cu colegii de la Chișinău, precum și în colaborare cu autori de la București, manuale la „Istoria contemporană a Românilor”.

Istoricul Ion Șișcanu a editat o amplă monografie „Basarabia în contextul relațiilor sovieto-române. 1940”, în care a analizat succesiv:

  • locul Basarabiei în sfera de interese ale URSS în anii 1939-1940;
  • pregătirile militare și diplomatice sovietice în vederea ocupării Basarabiei;
  • procedeele utilizate de Guvernul sovietic în scopul anexării Basarabiei;
  • negocierile sovieto-române în cadrul Comisiei mixte de la Odessa și efectul lor asupra relațiilor dintre cele două țări;
  • tratativele sovieto-române în cadrul Comisiei mixte de la Moscova vizând problema frontierei dintre Uniunea Sovietică și România;
  • consecințele imediate ale anexării Basarabiei de către Uniunea Sovietică.

Distincții[modificare | modificare sursă]

Aceste câteva repere din vasta și prodigioasa activitate științifico-didactică a prof. univ. dr.hab. Ion Șișcanu constituie o mărturie elocventă a probității rezultatelor științifice obținute de către distinsul istoric și a recunoașterii publice a meritelor sale. De altfel, cercetările omagiatului în domeniul istoriei contemporane a românilor, relațiilor româno-sovietice și a situației românilor de la Est de Prut sub regimul sovietic, au fost distinse cu Premiul Prezidiului Academiei de Științe a Moldovei (1993), cu Ordinul Național al României „Pentru Merit” în gradul de Comandor (2000) 15, iar la finele anului 2010, prin Înalt decret prezidențial, în semn de profundă gratitudine pentru meritele deosebite în promovarea adevărului istoric și a valorilor naționale, pentru contribuție substanțială la dezvoltarea relațiilor dintre comunitățile academice și universitare și activitate metodico-didactică și științifică prodigioasă, i-a fost conferit „Ordinul de Onoare”.[6]

  1. ^ „Omagiu istoricului Ion Șișcan” (PDF). 
  2. ^ „Omagiu istoricului Ion Șișcan” (PDF). 
  3. ^ „Omagiu istoricului Ion Șișcan” (PDF). 
  4. ^ „Omagiu istoricului Ion Șișcan” (PDF). 
  5. ^ „Omagiu istoricului Ion Șișcanu” (PDF). 
  6. ^ „Omagiu istoricului Ion Șișcanu” (PDF).