Ioana de Bavaria (1356–1386)
| Ioana de Bavaria | |
| Regină consoartă de Boemia | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1356[1]  Haga, Comitatul Olanda |
| Decedată | (30 de ani)[2][1] Praga, Regatul Boemiei |
| Înmormântată | Catedrala Sfântul Vitus din Praga |
| Părinți | Albert I[3] Margareta de Brieg[*][3] |
| Frați și surori | Caterina de Bavaria[*] Ioana Sofia de Bavaria Margareta de Bavaria Albert al II-lea[*] Wilhelm al II-lea[*] Ioan al III-lea[*] Willem I[*] |
| Căsătorită cu | Venceslau al IV-lea al Boemiei (din )[4] |
| Ocupație | consoartă[*] |
| Limbi vorbite | germană |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | regină consoartă prințesă[5] regină[6] |
| Familie nobiliară | Casa de Wittelsbach |
Modifică date / text  | |
Ioana de Bavaria (n. 1356, Haga, Comitatul Olanda – d. , Praga, Regatul Boemiei)[7][8] a fost regină a Boemiei prin căsătoria cu regele Venceslau al IV-lea.[9]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Ioana a fost a doua fiică a ducelui Bavariei, Albert I de Straubing-Holland, și a soției sale, Margareta de Brieg.[7]
În 1370, la vârsta de paisprezece ani, Ioana s-a căsătorit cu Venceslau de Luxemburg, viitorul rege al Boemiei și rege romano-german, în vârstă de nouă ani.
La 23 august 1370 Ioana a călătorit împreună cu părinții ei de la Haga prin Rotterdam, Köln, Mainz și Würzburg până la Nürnberg unde pe 18 septembrie a fost preluată de reprezentanții împăratului Carol al IV-lea, tatăl viitorului ei soț.
În timp ce părinții ei se îndreptau spre reședința lor din Straubing, Ioana a plecat spre Praga. Pe 21 septembrie a fost emisă dispensa papală necesară datorită gradului apropiat de rudenie al viitorilor soți. Opt zile mai târziu, pe 29 septembrie 1370 în Nürnberg a avut loc o ceremonie simbolică de căsătorie.[10] Abia în 1376 căsătoria a fost consumată la Praga.
Pe 17 noiembrie 1370 Ioana a fost încoronată ca regină a Boemiei la Praga de arhiepiscopul de Praga, Jan Očko de Vlašim.
Nu se știu prea multe despre viața reginei Ioana după căsătorie. Se știe că ea a învățat limba cehă foarte repede și că nu a avut copii. Lipsa urmașilor a fost pusă pe seama faptului că Venceslau avea o înclinație spre consumul excesiv de alcool[11] care i-ar fi putut cauza infertilitatea.
Ioana a murit la vârsta de doar treizeci de ani pe 31 decembrie 1386, probabil de ciumă.[11]
Există și alte versiuni despre moartea. Cronicarul din Brabant, Edmund de Dynter, consemna că „regina s-a ridicat din pat pe la ora trei dimineața căutând olița de noapte sub pat” și unul dintre câinii de vânătoare ai lui Venceslau s-a năpustit asupra ei și a mușcat-o de gât. Edmund a negat apoi afirmația, adăugând că alții credeau că Ioana a murit datorită rabiei. Ambele versiuni sunt credibile deoarece este cunoscut faptul că regele avea o pasiune pentru câinii de vânătoare și că unul dintre câini se culca cu el în dormitor. De asemenea, se știe că în 1385 unul dintre câinii lui a mușcat un administrator regal pe nume Kašpar Kaplíř.
Conform obiceiului, corpul Ioanei a fost expus timp de câteva zile în Praga și la 12 ianuarie 1387 a fost înmormântată în Catedrala „Sf. Vitus”. Venceslau al IV-lea a organizat ceremonii funerare grandioase pentru soția sa, dar el însuși nu a participat și s-a retras la Castelul Žebrák fiind foarte îndurerat.
Venceslau s-a căsătorit pe 2 mai 1389 cu o nepoată a Ioanei, Sofia de Bavaria.[12]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „Ioana de Bavaria”. The Peerage[*].
- ↑ „Ioana de Bavaria”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- 1 2 Darryl Roger Lundy. „Ioana de Bavaria” (în engleză). The Peerage[*]. Wikidata Q21401824.
- ↑ „Ioana de Bavaria”. The Peerage[*]. Accesat în .
- ↑ Anne Commire; Deborah Klezmer, ed. (). Dictionary of Women Worldwide: 25,000 Women Through the Ages (în engleză). Detroit: Gale. ISBN 978-0-7876-7585-1. OCLC 1055216794. OL 8147105M. Wikidata Q105802405.
- ↑ „Ioana de Bavaria” (în germană). Catalogul Bibliotecii Naționale Germane[*]. Wikidata Q23833686. Accesat în .
- 1 2 Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5, p.433.
- ↑ Brigitte Sokop: Stammtafel europäischer Herrscherhäuser, Editura Böhlau, Viena, 1993, ISBN: 3-205-98096-4, p. 11.
- ↑ N.Y.), Metropolitan Museum of Art (New York (), Prague: The Crown of Bohemia, 1347-1437 (în engleză), Metropolitan Museum of Art, ISBN 978-1-58839-161-2, accesat în
- ↑ Jörg K. Hoensch: Die Luxemburger. Eine spätmittelalterliche Dynastie gesamteuropäische Bedeutung 1308 – 1437, Editura Kohlhammer, Stuttgart, 2000, ISBN: 3-17-015159-2, p. 164.
- 1 2 Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5, p. 438.
- ↑ Jörg K. Hoensch: Die Luxemburger. Eine spätmittelalterliche Dynastie gesamteuropäische Bedeutung 1308 – 1437, Editura Kohlhammer, Stuttgart, 2000, ISBN: 3-17-015159-2, p. 209.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5.
- Gerhard Hartmann, KAlbrecht I., Pfalzgraf bei Rhein, Herzog von Baiern, în: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB), vol. 1, Leipzig, 1875, pp. 230–231.
| Control de autoritate |
|  |
|---|