Ioan Zalomit
| Ioan Zalomit | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1823  |
| Decedat | 1885 (62 de ani) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | filozof |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Ioan Zalomit (n. 1810 – d. 1885) a fost un filozof român, primul profesor de filozofie al Facultății de litere din București. A fost profesor de filozofie și rector al Universității București, doctor în filozofie și drept (titluri obținute la Berlin).
Ioan Zalomit a funcționat și ca profesor de filozofie și de morală la Colegiul Sfântul Sava, respectiv ca director al Eforiei școalelor. A fost membru în Consiliul Permanentu de Instrucțiune Publică (1882) și vicepreședinte al aceluiași consiliu (1885).
Tenta discursului său filozofic precum și orientarea cursurilor sale a fost una idealist-raționalistă.
Opera principală
- Principiile și meritul filozofiei lui Kant, 1848
- Starea instrucțiunii publice în România, 1862
Alte lucrări, dizertații
- Principes et mérites de la philosophie de Kant (1848) - dizertație susținută la Berlin
Bibliografie
- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
 | Acest articol biografic despre un filosof român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |