Invazia anglo-saxonă a Britaniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Invaziile saxone)
Jump to navigation Jump to search
Istoria Angliei
Drapelul Angliei
Anglia preistorică (înainte de 43 î. Hr.)
Anglia romană (43 - 410)
Anglia Anglo-Saxonă (circa 410 - 1066)
Anglia Anglo-Normandă (1066 - 1154)
Plantageneții (1154 - 1485)
Dinastia Lancaster (1399 - 1471)
Dinastia York (1461 - 1485)
Dinastia Tudor (1485 - 1603)
Dinastia Stuart (1603 - 1714)
Marea Britanie (după 1707)
O hartă care prezintă aşezarea popoarelor anglo-saxone în jurul anului 600 ani
Harta migraţiei populaţiilor saxone

Invazia anglo-saxonă a Britaniei a fost invazia și migrația popoarelor germanice din Europa continentală în Britania în timpul Evului Mediu timpuriu, în special sosirea anglo-saxonilor în Britania, după prăbușirea stăpânirii romane în secolul al V-lea. Invazia saxonă a început în jurul anului 450 și a continuat pe tot parcursul secolului 5.

Cauza, progresul și impactul așezării popoarelor germanice în Britania este subiectul a numeroase dezbateri contradictorii, pe baza a diferitelor relatări și dovezi. Din păcate sunt puține surse scrise ce documentează venirea anglo-saxonilor. Aceste surse fie au fost înregistrate la mare depărtare geografică, fie au fost scrise după o perioadă importantă de timp (Cronica Anglo-Saxona, scrisă în secolul 9). Însă, descoperiri arheologice și cercetări științifice (mai ales în ceea ce privește numele localităților) au dus la dezvăluirea multor date ale poveștii. Diviziunea tradițională a migranților în englezi, saxoni și iuți - popoarele din Angeln, Saxonia și din Iutlanda - provine de la Historia ecclesiastica gentis Anglorum, o istorie latină din secolul al VIII-lea scrisă de Venerable Bede despre creștinismul din Regatul Angliei.[1] Un număr mic de anglo-saxoni locuiau în Britannia, chiar și înaintea plecării romanilor. După ce aceștia au plecat, britanii rămași se pare că au angajat mai mulți mercenari anglo-saxoni ca răspuns la amenințarea pe care o reprezentau picții din nordul Scoției, în prima jumătate a secolului V.

Cunoscuți sub numele de saxoni sau anglo-saxoni, aceștia erau de fapt anglii (din Schleswig-Holstein în sudul Danemarcei/nordul Germaniei), saxonii (din nordul Germaniei) și iuții (din Iutlanda, pe coasta Germaniei/Olandei).

Britani nativi erau creștini, destul de mulți dintre ei știau să scrie și să citească și vorbeau diferite dialecte celtice sau latină. Anglo-saxonii erau păgâni, analfabeți și vorbeau engleza veche, o limbă germanică care va sta la baza englezei moderne.

Cercetările istorice și arheologice din secolul al XX-lea au arătat că existat o gamă mai largă de popoare germanice de pe coastele din Frisia, Saxonia Inferioară și Suedia care, de asemenea, s-au mutat în Marea Britanie în această epocă.[2] Anglo-saxonii au înlocuit în mare parte cultura celtică și societatea din sudul si centrul Britaniei și au contribuit la crearea de Anglo-Saxoniei și la apariția și utilizarea limbii engleze vechi.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bede. Ecclesiastical History of the English People. Book I. Ch. 15
  2. ^ Collingwood, R. G. (). „The English Settlements. The Sources for the period: Angles, Saxons, and Jutes on the Continent”. Roman Britain and English Settlements. Oxford, England: Clarendon. pp. 325 et sec.  Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)