Infecții cu transmitere sexuală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Infecție cu transmitere sexuală)
Salt la: Navigare, căutare
Sexually transmitted infection
Syphilis is a dangerous disease.png
" Sifilisul este o boală periculoasă, dar poate fi tratată." Poster care încurajează tratarea bolii, ce afișează un text și modelul unei ancore și a unei cruci. Publicat între 1936 și 1938.
Clasificare și resurse externe
Specialitate Boli infecțioase
ICD-10 A64
ICD-9-CM 099.9
DiseasesDB 27130
Patient UK Infecții cu transmitere sexuală
MeSH D012749

Infecțiile cu transmitere sexuală (ITS), denumite și boli cu transmitere sexuală (BTS) și boli venerice (BV), reprezintă infecții care sunt răspândite prin sex, în special prin contact vaginal, sex anal și sex oral. Majoritatea infecțiilor cu transmitere sexuală nu prezintă simptome în stare incipientă.[1] Acest fapt are ca rezultat un risc mai mare de a transmite boala altor persoane.[2] Simptomele și semnele bolii pot include: secreții vaginale, secreții peniene, ulcere pe sau în jurul organelor genitale și durere pelviană. ITS-urile contactate înainte sau în timpul nașterii pot duce la rezultate grave pentru făt. Anumite ITS-uri pot cauza probleme cu capacitatea de a rămâne însărcinată.[1]

Cauze și diagnoză[modificare | modificare sursă]

Peste 30 de tipuri diferite de bacterii, viruși și paraziți pot cauza ITS-uri.[1] ITS-urile bacteriene includ, printre altele, chlamydia, gonoreea și sifilisul. ITS-urile virale includ, printre altele, herpesul genital, HIV/SIDA și negi genitali. IST-urile parazitice cuprind, printre altele, tricomonaza. De obicei acestea sunt transmise prin contact sexual, dar există anumite ITS-uri ce pot fi răspândite prin intermediul sângelui sau a țesuturilor contaminate, prin alăptare sau în timpul nașterii.[1] Testele de diagnosticare a ITS-urilor sunt disponibile fără probleme în țările dezvoltate, dar acest lucru nu se aplică întotdeauna celor în curs de dezvoltare.[1]

Prevenirea și tratamentul[modificare | modificare sursă]

Cea mai eficientă metodă de prevenire a ITS-urilor este renunțarea la sex.[3] De asemenea, anumite vaccinuri pot scădea riscul anumitor infecții, inclusiv hepatita B și anumite tipuri de HPV.[3] Anumite practici de sex protejat, cum ar fi folosirea prezervativelor, un număr mai restrâns de parteneri sexuali și relațiile de cuplu în care fiecare partener face sex doar cu celălalt scade acest risc.[1][3] Circumcizia la bărbați poate fi eficientă pentru a preveni anumite infecții.[1] Majoritatea ITS-urilor pot fi tratate sau vindecate.[1] Dintre cele mai comune infecții, pot fi vindecate sifilisul, gonoreea, chlamydia, tricomonaza urogenitală, în timp ce herpesul, hepatita B, HIV/SIDA și HPV-ul pot fi tratate, dar nu vindecate.[1] La unele organisme, precum gonoreea, s-a dezvoltat o rezistență la anumite antibiotice.[4]

Epidemiologie și istoric[modificare | modificare sursă]

În anul 2008, s-a estimat că 500 de milioane de oameni erau infectați, fie cu sifilis, gonoree, chlamydia sau tricomonază.[1] Cel puțin încă 530 de milioane de oameni aveau herpes genital și 290 de milioane de femei erau infectate cu virusul papiloma uman.[1] Alte ITS-uri decât HIV-ul au dus la 142.000 de decese în anul 2013.[5] În Statele Unite ale Americii erau 19 milioane de noi cazuri de infecții cu transmitere sexuală în anul 2010.[6] Documentele istorice privind ITS-urile datează cel puțin de la menționarea acestora în papirusul Ebers, în jurul anului 1550 Î.H. și din Vechiul Testament.[7] Adesea, aceste boli sunt asociate cu rușinea și stigmatizarea.[1] De obicei, termenul infecție cu transmitere sexuală este preferat celui de boală cu transmitere sexuală sau boală venerică, deoarece îi include pe aceia care nu au o boală simptomatică.[8]


Infecțiile cu transmitere sexuală (ITS/BTS) sunt infecțiile care se transmit la contactul sexual între 2 persoane. Cele mai cunoscute ITS:

Virusi si germeni paraziți[modificare | modificare sursă]

  • Gonoreea (Neisseria gonoree)
  • Sifilis (Treponema pallidum)
  • Tricomonas Vaginalis
  • Molluscum contagiosum
  • Șancru moale (Haemofilus ducreyi)
  • HIV/SIDA
  • Granulomatoza inghinala/ Donovanoza (Calymmatobacterium granulomatis)
  • Pediculosis Pubis
  • Herpes genital
  • Negi Genitali - Veruci, Vegetatii
  • Scabia (Sarcoptes scabiei)
  • Chlamydia trachomatis
  • HPV
  • Hepatita B
  • Hepatita C
  • Mononucleoza (Cytomegalovirus, Epstein Bar Virus)


Fungi si germeni comuni (comensali, conditionat-patogeni, se pot transmite prin contact sexual dar pot, de asemenea, sa se manifeste si să colonizeze mucoasele in lipsa oricarui contact sexual, prin dezechilibrul florei):

etc.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l Sexually transmitted infections (STIs) Fact sheet N°110”. 1 noiembrie 2013. http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs110/en/. Accesat la 30 noiembrie 2014. 
  2. ^ Patrick R. Murray, Ken S. Rosenthal, Michael A. Pfaller, (2013). Medical microbiology (ed. 7th ed.). St. Louis, Mo.: Mosby. p. 418. ISBN 9780323086929. http://books.google.ca/books?id=RBEVsFmR2yQC&pg=PA418 
  3. ^ a b c How You Can Prevent Sexually Transmitted Diseases”. 5 noiembrie 2013. http://www.cdc.gov/std/prevention/default.htm. Accesat la 5 decembrie 2014. 
  4. ^ Centers for Disease Control and Prevention, (CDC) (10 august 2012). „Update to CDC's Sexually transmitted diseases treatment guidelines, 2010: oral cephalosporins no longer a recommended treatment for gonococcal infections.”. MMWR. Morbidity and mortality weekly report 61 (31): 590-4. PMID 22874837. 
  5. ^ GBD 2013 Mortality and Causes of Death, Collaborators (17 decembrie 2014). „Global, regional, and national age-sex specific all-cause and cause-specific mortality for 240 causes of death, 1990-2013: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2013.”. Lancet 385 (9963): 117–71. doi:10.1016/S0140-6736(14)61682-2. PMID 25530442. 
  6. ^ STD Trends in the United States: 2010 National Data for Gonorrhea, Chlamydia, and Syphilis”. Centers for Disease Control and Prevention. http://www.cdc.gov/std/stats10/trends.htm. Accesat la 15 septembrie 2012. 
  7. ^ Gerd Gross, Stephen K. Tyring (2011). Sexually transmitted infections and sexually transmitted diseases. Heidelbergh: Springer Verlag. p. 20. ISBN 9783642146633. http://books.google.ca/books?id=AnoGccgd7yQC&pg=PR20 
  8. ^ Organization, World Health (2003). Guidelines for the management of sexually transmitted infections. Geneva: World Health Organization. p. vi. ISBN 9241546263. http://applications.emro.who.int/aiecf/web79.pdf